În fiecare an Crăciunul vine prea repede. Nu vreau să spun că nu mă bucur pentru Crăciun, cu toată veselia, ornamentele și amintirile de neuitat. Dar parcă mereu apare înainte ca să fiu pregătit, apoi s‑a dus înainte ca să mă pot bucura pe de‑a întregul de el. Mă surprind oftând cu ușurare dar și cu dezamăgire când a trecut și mai bifez un lucru de pe lista anului meu.
Există multe lucuri de îndrăgit referitor la Crăciun, chiar dacă detaliile se mai schimbă în timp. Când eram mic cântam colinde în seara de Ajun împreună cu frații mei pentru părinții noștri. Acum cânt aceleași colinde cu fiicele mele. Pe vremea mea Crăciunul însemna să te duci mai târziu la culcare și să te scoli mai târziu. Acum încă înseamnă să te duci târziu la culcare dar să te trezești devreme fiindcă copiii mei entuziasmați aleargă prin sufragerie.
Dar Crăciunul este cu mult mai mult decât o simplă sărbătoare, un festival gigantic al decorațiunilor, sau un motiv să savurezi o masă cu prietenii și cu cei dragi. Crăciunul marchează momentul în care istoria omenirii a început să se schimbe. Primul Crăciun a resetat timpul pentru totdeauna cu adevărul său fără precedent – că Dumnezeu a trebuit să vină să locuiască cu noi prin Iisus, a cărui moarte pe cruce va aduce darul vieții veșnice tuturor celor ce cred.
Doresc să fac fiecare Crăciun o ocazie să las în urmă lucrurile care mă țin și să pășesc înainte în viața nouă pe care Hristos a adus‑o prin nașterea Sa. Pentru mine, Crăciunul este momentul perfect de resetare a ceasului, ca să încep de la zero. Îmi amintește continuu că Dumnezeu a considerat că merităm mântuirea, ceea ce crede și azi, și că suntem capabili de înnoire.
S‑ar putea ca acest Crăciun să fie și ultimul pentru multe lucruri din viața mea. Am prieteni care se mută, copii care au crescut, circumstanțele se schimbă. De aceea vreau să savurez momentele, chiar și scurte, și să le observ pe cele mari. Aleg să trăiesc cu bucuria Crăciunului și să privesc spre viitor cu speranță.