Rugăciunea este o componentă cheie a relației noastre cu Dumnezeu fiindcă este modalitatea de bază de comunicare cu El. Noi putem conversa cu Creatorul nostru prin rugăciune.

Nouă, creștinilor, ne‑a fost dat privilegiul incredibil de a veni înaintea lui Dumnezeu în calitate de copii ai Săi datorită mântuirii care ni s‑a acordat prin Iisus. Noi putem vorbi cu El, îl putem slăvi, îl putem venera și adora, îi putem spune că îl iubim și îi putem mulțumi pentru toate câte a făcut și câte continuă să facă pentru noi. Putem să‑i spunem liber ce avem pe suflet și să ne spunem problemele și nevoile. Putem mijloci și pentru alții când au nevoie. Putem să ne aducem cererile înaintea Lui și să‑i cerem ajutorul. Putem să‑i spunem cât de mult apreciem lucrurile frumoase pe care le‑a creat și să‑i mulțumim pentru nenumăratele binecuvântări pe care le revarsă asupra noastră.

Când suntem slăbiți și obosiți, putem vorbi cu El despre asta. Când am făcut ceva greșit și am păcătuit, putem să mărturisim și să cerem iertarea Sa și o vom primi. Putem vorbi cu El când suntem bucuroși și când suntem triști, când suntem sănătoși și când suntem bolnavi, când suntem avuți și când suntem săraci, căci avem o relație cu Cel care ne‑a creat, ne iubește foarte mult și dorește să fie implicat în fiecare aspect al vieților noastre.

Rugăciunea este modalitatea prin care îl invităm pe Dumnezeu să participe în viețile noastre de zi cu zi, îi cerem să se implice direct și personal cu lucrurile care sunt importante pentru noi. Când venim înaintea Lui în rugăciune îi cerem să participe activ la viețile noastre sau la viețile celor pentru care ne rugăm. Rugăciunea transmite realitatea situației noastre, că avem nevoie de El și că dorim prezența Lui în viețile noastre. Comunicarea cu Dumnezeu prin rugăciune este o modalitate de a ne apropia de El și de a ne adânci relația cu El.

Învățături din Evanghelii despre rugăciune

În cele patru Evanghelii, când Iisus s‑a rugat, El s‑a rugat mereu către Tatăl Său, și i‑a învățat pe ucenici să facă la fel. Prin credință în Iisus, noi am devenit copii ai lui Dumnezeu (Ioan 1:12). Când ne rugăm, noi venim înaintea Tatălui nostru. Noi putem avea o legătură personală cu El, așa cum am avea cu tatăl nostru pământesc.

Pe lângă faptul că trebuie să ne rugăm Tatălui în Numele lui Iisus, după cum i‑a învățat Iisus pe ucenicii Săi, din Evanghelii învățăm că trebuie să oferim rugăciuni și lui Iisus. „Și orice veți cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă [îmi] veți cere ceva în Numele Meu, voi face” (Ioan 14:13-14, traducere din engleză).

Când Iisus i‑a învățat pe oameni despre rugăciune prin pilde, El a făcut comparație cu situația în care un prieten ar veni să împrumute pâine la miezul nopții (Luca 11:5-8), sau când judecătorul nedrept i‑a răspuns în cele din urmă femeii care îl tot ruga (Luca 18:1-8). Prin aceste exemple El le‑a arătat oamenilor că dacă prietenul sau judecătorul nedrept au răspuns cererilor, cu atât mai mult Tatăl ceresc va răspunde cererilor adresate Lui. El a arătat că ar trebui să avem încredere că rugăciunile noastre sunt întotdeauna auzite de Tatăl nostru iubitor și generos (Matei 7:9-11).

În pilda cu vameșul și fariseul, Iisus vorbește despre smerenie și despre mărturisire în rugăciune (Luca 18:10-14). Iisus a învățat oamenii că rugăciunile pompoase și pretențioase, care doar atrag atenție asupra sinelui, ar trebui evitate; rugăciunile ar trebui, mai bine, să vină din sinceritatea inimii (Matei 6:5-6). Prin exemplul Său noi învățăm să ne rugăm în solitudine (Luca 6:12), să ne rugăm cu recunoștință (Ioan 6:11), să ne rugăm când avem dificultăți și să mijlocim pentru alții în rugăciune (Ioan 17:6-9).

Rugăciunea are un rol vital în viețile noastre spirituale, în legătura noastră cu Dumnezeu, în progresul nostru spiritual și în eficiența noastră ca și creștini. Exemplul lui Iisus de rugăciune, când s‑a distanțat de partea aglomerată a vieții Sale și și‑a făcut timp, în singurătate, să se roage, să mijlocească pentru alții și să se roage rugăciuni eficiente, marchează calea pentru cei care doresc să îi urmeze pașii.

Rugăciunea n‑ar trebui să fie o conversație într‑o singură direcție, când noi tot vorbim și ne așteptăm ca Dumnezeu să asculte. În rugăciune ar trebui să fim deschiși să auzim și ce are Dumnezeu să ne spună, prin Biblie, prin ceea ce au scris alți învățați și preoți, cât și atunci când stăm noi înșine în liniște înaintea Lui, ne deschidem inimile și auzim vocea Lui vorbindu‑ne personal.

Dumnezeu poate să ne vorbească în multe feluri: prin impresiile pe care ni le dă, prin gândurile care ni le aduce în minte, prin versetele Bibliei sau prin vocea Duhului Său care vorbește inimilor noastre. Rugăciunea este comunicare, iar comunicarea este cu două sensuri. Deci, pe lângă faptul că îi cerem lui Dumnezeu să asculte ce avem de spus, ar trebui să‑i dăm și Lui ocazia să ne vorbească.

Rugăciunea este modalitatea noastră de a comunica cu Dumnezeu, de a veni și de a rămâne în prezența Lui. Când ne urcăm în poala Tatălui, ca un copil al Său, îl putem întreba orice și putem avea încredere în El pentru toate. Putem simți iubirea Lui pentru noi, asigurarea Lui și grija Lui.