Când fiul nostru, Pete, avea trei ani, a fost diagnosticat cu leucemie şi într-o clipă toată viaţa noastră s-a schimbat dramatic. Nu există cărţi cu instrucţiuni care să te pregătească pentru astfel de momente în care copilul tău se confruntă cu o boală ce-i pune în pericol viaţa. Chiar dacă ne-am găsit alinarea în braţele iubitoare ale lui Iisus, păstorul nostru cel blând, a trebuit totuşi să găsim o modalitate de a înfrunta evenimentele înfricoşătoare ce au urmat în săptămânile şi lunile următoare.
În cele din urmă am primit şi vestea cea bună: doctorii s-au pronunţat că Pete era vindecat. Însă în realitate provocarea nu se sfârşise; în anii următori monstrul cel urât şi-a mai ridicat de două ori capul scârbos.
Prima oară când cancerul a revenit eram în Africa de Sud, o ţară necunoscută nouă, cu o limbă diferită, cu o cultură diferită şi cu un sistem medical diferit de cel cu care eram noi obişnuiţi. Însă temerile şi durerea erau aceleaşi, pe lângă interminabila aşteptare a oricărui semn minuscul de îmbunătăţire. Apoi îmbunătăţirea a venit şi se părea că Pete se vindecase … dar după trei ani am fost buimăciţi deoarece cancerul fiului nostru a revenit.
Deşi nu avea decât zece ani Pete avea de înfruntat pentru a treia oară boala.
Am plâns şi ne-am chinuit. Nu ştiam motivele lui Dumnezeu însă I-am simţit prezenţa lângă noi. Puteam spune aproape sigur că ştiam ce a simţit şi apostolul Pavel când a scris: „Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi”. [2 Corinteni 4:8-9]
Şi aşa am rezistat încă o dată cu disperare.
La spital doctorul ne-a explicat că cea mai bună soluţie pentru o vindecare permanentă era un transplant de măduvă, însă toţi cei din familia noastră fuseseră deja testaţi şi nici unul dintre noi nu era compatibil.
„Să testăm din nou”, ne sfătui el.
În săptămâna următoare doctorul ne întâmpină zâmbind. „Fiul d-voastră cel mai tânăr este suficient de compatibil”, spuse el.
Nu a fost o victorie imediată. A durat din nou zile, săptămâni şi apoi luni până ce Pete să fie în afara pericolului. Însă el a rezistat şi în ultimii zece ani nu a mai avut probleme cu cancerul.
Cum supravieţuieşti unei crize? Îl ţii de mână pe Păstor, clipă de clipă, oră de oră şi zi de zi.