M‑am dus la biroul meu în dimineața Ajunului Crăciunului și am descoperit că iubita mea clepsidră se spărsese cumva. Am aruncat‑o, ca apoi s‑o caut din nou în gunoi ca să‑i mai fac o ultimă fotografie.
Dintotdeauna m‑au fascinat clepsidrele, mai ales aceasta. Fusese un dar din partea soției mele anul trecut de Crăciun și trebuia să simbolizeze „darul de a petrece timp împreună”. Îmi amintea și de o poveste și o scenetă pe care o scrisesem despre simbolismul clepsidrei.
Mi‑am rezumat gândurile și am trecut la îndatorirea mea de Moș pentru o serbare de Crăciun la o firmă. Mergând prin birouri și făcând poze cu angajații și cu copiii acestora am observat o clepsidră rafinată într‑unul dintre birouri. Am intrat și am făcut poze cu toți copiii la biroul managerului. Eu i‑am complimentat superba clepsidră și i‑am menționat și de semnificația pe care clepsidrele o au pentru mine.
„O folosesc ca să mă asigur că ședințele nu durează mai mult de 30 de minute”, mi‑a răspuns el.
„Ai luat‑o din India?” l‑am întrebat, sperând să găsesc cum să mi‑o înlocuiesc pe a mea spartă. (Pe vremea aceea trăiam în India.)
„Da, îți voi da adresa de unde am cumpărat‑o”. Dar chiar când să plecăm, el a avut o inspirație de moment. Mi‑a înmânat clepsidra lui cu un zâmbet ce rivaliza cu cel al lui Moș Crăciun și mi‑a spus: „Acesta este un cadou de Crăciun de la mine pentru tine”. I‑am mulțumit din suflet și i‑am promis că îi voi trimite povestea mea de Crăciun despre clepsidră.
Am ajuns acasă cu noua clepsidră în mână, entuziasmat să împărtășesc cu cineva povestea mea. Era apoape de miezul nopții când am tras în parcarea noastră, după aproape două ore în traficul orașului. Spre surprinderea mea fiica mea și soția mea au ajuns exact în același timp cu mine. A fost un lucru bun pentru că doar unul dintre noi avea cheia de la casă. Dacă oricare dintre ceilalți doi ar fi ajuns mai repede ar fi trebuit să aștepte afară. Trei mașini din trei direcții diferite au ajuns exact în același minut! Ce șanse să fi fost? N‑ai putea să aranjezi o asemenea întâlnire în nebunia traficului din Mumbai nici dacă ai planifica dinainte.
Dar ce are asta de‑a face cu clepsidra mea? Nu eram prea sigur, însă precum un detectiv, am simțit că are vreo legătură. După ce m‑am mai gândit la asta am ajuns la concluzia că amândouă sunt o dovadă a puterii din spatele scenei căreia îi pasă foarte mult de detaliile din viața mea. Am reflectat asupra evenimentelor uimitoare care au avut loc. Fuseseră toate o simplă coincidență? Erau prea frumoase să fi fost doar la întâmplare. Iar dacă nu au fost din întâmplare, atunci ce a fost?
Pentru unii, aceste „coincidențe” sunt doar niște evenimente aleatorii pe care le trec cu vederea și își continuă calea. Și eu aș fi putut trece cu vederea ambele situații din Ajunul Crăciunului ca fiind doar simplu „noroc”. Însă când am privit în urmă mi‑am amintit și de multe alte Crăciunuri în care lucrurile au mers ca pe roate. Înțeleg din astea că Dumnezeu mă iubește și dorește să îmi arate grija Sa în detaliile acestor întâmplări.
De cele mai multe ori nu văd ce face Dumnezeu în spatele scenei iar uneori mă derutează ce pune la cale, însă este un minunat motivator al credinței mele atunci când se întâmplă miracole precum cele din Ajunul Crăciunului. Atunci am ocazia să trag cu ochiul la minunata Lui lucrare.