Uneori mă simt paralizată de toată suferința din lume. Ceea ce aș putea face eu nu reprezintă nimic pentru toată foamea, boala, sărăcia, deprimarea, opresiunea, singurătatea și moartea. Când te uiți la toate în ansamblu nu vezi decât dezolare.
Dar, pe de altă parte, am observat că acest punct de vedere poate fi doar o modalitate de a mă eschiva pe mine și o modalitate foarte egoistă. Cineva mi‑a dat provocarea de a face pentru un singur om ceea ce nu pot face pentru mulți. În felul acesta pot întotdeauna să fac ceva.
În biroul unde lucrez mi‑au ajuns la urechi dificultățile unei colege, mămică singură. Se apropia Crăciunul. Ea urma să primească ceva bănuți de la bunici și din alte surse, însă îi era cam greu să se descurce cu toate cheltuielile suplimentare de sărbători. Mi se rupea inima pentru ea.
În ziua aceea aveam 40$ în portofel. Am scris un bilețel, l‑am pus într‑un plic împreună cu banii și i l‑am dat, urându‑i „Crăciun Fericit”. Am acționat repede, ca să nu mă răzgândesc cumva cu scuze de genul: poate se va simți jenată, poate e prea puțin, poate altcineva are mai multă nevoie de acei bani…
Când colega a deschis plicul, i‑au dat lacrimile. Cineva o ajutase la nevoie, chiar și cu puțin. M‑am bucurat că m‑am străduit, dar cel mai mult m‑a impresionat impactul pe care îl putem avea asupra altora.
- Persoana pe care o inviți la o cafea
- Copilul pe care te angajezi să îl susții
- Cunoștința singură pe care o inviți să sărbătorească Crăciunul alături de tine
- Jucăria pe care o donezi pentru caritate
- Scrisoarea pe care o trimiți unui prieten îndepărtat
- Prăjiturelele pe care le coci pentru vecinii singuri
- Familia pe care o ajuți cu copiii
- Vârstnicii cărora le faci niște reparații în casă
- Prietenul bolnav pe care îl vizitezi
Ai multă putere și multe resurse prin care poți dărui ceva unei singure persoane. Imaginează‑ți ce impact ar fi dacă fiecare ar avea grijă de cineva din jurul lui.