„Rămâneți în Mine și Eu voi rămâne în voi. După cum mlădița nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți aduce rod dacă nu rămâneți în Mine… Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic”. 1
Acest verset s‑a dovedit atât de adevărat în viața mea. Când mă străduiesc să‑L pun pe Iisus pe primul loc în viața mea, atunci îmi cad în brațe tot felul de ocazii și mi se deschid posibilități să‑mi împărtășesc credința cu alții – de cele mai multe ori în timp ce mă ocup de rutina mea zilnică, cum ar fi și călătoritul în mijloacele de transport în comun.
Într‑o astfel de călătorie, în timp ce mă apropiam de stația de autobuz, care era plină de oameni, am observat doi bărbați care se vedea clar că erau băuți bine. Unul dintre ei avea o pungă de plastic plină de doze de bere. Erau zgomotoși și supărători, iar reacția mea inițială a fost să mă țin la distanță, fiindcă nu doream să fiu deranjată.
Însă atunci am simțit imboldul lui Dumnezeu: „Vorbește cu ei!” M‑a surprins reacția mea rapidă de a‑i judeca după aparențe și comportament. Biblia spune: „Omul se uită la ceea ce izbește ochii, dar Domnul Se uită la inimă”. 2 Lui Iisus nu i‑a păsat de poziția socială sau de eticheta pe care o aveau oamenii atunci când le‑a dăruit dragoste și atenție. Ba chiar a fost acuzat că ar fi băut și denunțat că fraternizează cu cine nu trebuie. El a ales dragostea mai presus de reputație și confort.
Aveam îndoieli dacă să urmez impulsul Domnului însă am hotărât să încerc. Am dat fiecărui bărbat câte un fluturaș evanghelic și le‑am spus că sper să le încurajeze ziua. Bărbatul cu berile mi‑a spus că a avut multe experiențe proaste cu creștini care vorbeau despre dragostea lui Iisus dar aveau o atitudine de superioritate. „Nu vreau să am nimic de‑a face cu ei!” adăugă el.
Pe măsură ce oamenii începeau să umple stația de autobuz ascultau în liniște conversația noastră mai ieșită din comun despre mântuire.
În final, cel mai nepoliticos dintre cei doi rânji și spuse tare și clar: „Îl primesc pe Iisus dacă pot să intru în pantalonii tăi!” Mi‑am dat seama că era doar o încercare de a scandaliza și de a face de rușine un credincios, și am avut dreptate, fiindcă înainte de a‑i putea da un răspuns a adăugat: „Sau dacă îmi dai niște mâncare!”
„Când ai mâncat ultima oară?” l‑am întrebat.
„Nu am mâncat ca lumea de două zile” îmi răspunse el. Apoi se făcu liniște. I‑am cerut lui Dumnezeu să‑mi arate cum să procedez mai departe. Știam că aceasta era șansa dată de El să‑i arăt acestui om pierdut că El chiar îl iubește.
„Bine”, i‑am răspuns. „Fac spaghete pentru familia mea în seara asta. Pot să te reîntâlnesc aici cu o mâncare caldă de cină”. Am stabilit ora de întâlnire și cu asta și atitudinea lui s‑a schimbat, din disprețuitor în respectuos.
Timpul era scurt fiindcă autobuzul trebuia să apară în orice clipă, dar m‑am simțit îmboldită de Dumnezeu să mă ofer să mă rog pentru el.
Ca răspuns însă, partenerul său de pahar, cel mai blând dintre cei doi, a început să strige supărat: „Cum îl va ajuta Iisus?”
Însă bărbatul cu care vorbisem îl contrazise: „Respectă rugăciunea, omule! Ea are să se roage pentru mine!”
Mi‑am pus mâna pe umărul lui și ne‑am plecat amândoi capetele, cu toată mulțimea care se holba la noi, și ne‑am rugat pentru mântuirea lui, ca el să înțeleagă cât de mult îl iubește Iisus și pentru eliberarea sa de alcoolism.
Bărbatul fu mișcat și spuse cu voce sugrumată de emoție: „Am simțit o senzație de căldură în inima mea când te‑ai rugat. Nu am mai simțit niciodată așa!”
Autobuzul a ajuns în stație iar eu am urcat. „Mulțumesc!” spuse el când ne‑am despărțit.
Când am gătit cina în seara aceea am făcut în plus, suficient pentru cei doi, și am împachetat mâncarea în ambalaj cu tacâmuri de plastic și șervețele.
Mă întrebam dacă bărbatul chiar va veni la întâlnire, dar a venit, iar acum nu mai era sub influența băuturii. Am stat în stația de autobuz, acum goală, și am mai vorbit o vreme despre puterea de vindecare a lui Iisus. I‑am dat mâncarea, i‑am explicat că era suficient pentru două porții. „Mulțumesc!” spuse el. „Colegul meu de cameră este și el flămând și plănuiam să împart cu el! Nimeni nu a făcut așa ceva pentru mine!” spuse el.
Am fost atât de entuziasmată de rezultatul faptului că am fost dispusă să ascult imboldul lui Iisus când mi‑a cerut să îmi depășesc zona de confort ca să îi mărturisesc și să îi arăt dragostea lui Iisus acestui om, chiar dacă a fost mai greu la început din cauza celor ce ne priveau. Mă provoacă să îndrăznesc să fiu un nebun pentru Hristos 3 indiferent de ceea ce El îmi cere sau cât de dificil ar putea fi la început. După cum este provocarea: „Eu sunt nebun pentru Hristos. Tu ești nebun pentru ce?”