„Ai un minut ca să vorbim? Este important!” mi-a spus tânărul ce m-a abordat cu un zâmbet larg. Să vorbească cu mine? De ce? Trebuie să recunosc că părea prietenos, dar orice dorea nu eram prea bine dispus. Am observat însă Biblia şi atunci am înţeles: Convertea oameni şi spera ca eu să-i fiu următoarea victimă. Nici gând! Eu nu!

M-am uitat la el cu un aer de superioritate. Cum de îşi închipuia că are ceva ce eu am nevoie! Citise el oare Cartea tibetană a morţii ca mine? Studiase el oare meditaţia şi yoga, ca mine? Eu chiar experimentasem cu droguri care îţi alterează mintea. Cu siguranţă tipul acesta nu va putea să mă lumineze pe mine.

„Ştii că lui Dumnezeu îi pasă de tine?” m-a întrebat tânărul.

„Bineînţeles că ştiu despre Dumnezeu”, i-am răspuns nepoliticos. „Eu sunt Dumnezeu şi tu la fel! Oricine este Dumnezeu. Facem parte cu toţii din marele univers cosmic!”

Tânărul păru un moment nedumerit, apoi zâmbi larg. „Nu ştiu despre asta, prietene. Cu siguranţă nu prea arăţi a Dumnezeu!”

Mi-am dat ochii peste cap supărat.

Adevărul era că tânărul avea dreptate. Nu arătam deloc ca un Dumnezeu.

Am călătorit ani întregi prin lume în căutarea unui răspuns până când, în singurătatea propriei confuzii, am auzit o voce. „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău.” 1

Trecând prin alt oraş am întâlnit un alt tânăr. Şi el avea un zâmbet larg.

„Ştii că lui Dumnezeu îi pasă de tine?”

Atunci eram deja mai schimbat. „Te rog să îmi spui mai multe!”

Lucrul acesta s-a întâmplat cu mai bine de patruzeci de ani în urmă iar de atunci El nu m-a părăsit niciodată.


  1. Isaia 41:10