Viața este un șuvoi de contradicții: lucruri pe care să le păstrăm, lucruri pe care să nu le păstrăm, lucruri pentru care să luptăm, lucruri la care să renunțăm. Ni se spune să încercăm mai din greu, să o luăm mai încet, să ne relaxăm, să facem alegeri mai bune, să spunem da, să spunem nu, să ne așezăm la locul nostru, să nu ne atașăm. Iar ca să fie mai rău, se găsește întotdeauna cineva să spună „doar ascultă‑ți inima”. Corect!
Uneori duc cu mine aceste sentimente confuze și prea complicate în relația mea cu Dumnezeu. Sunt destul de serioasă cu Dumnezeu? Știu destulă Scriptură? Îl venerez cu spontaneitate dar și cu reverență? Mă rog cu credință? Cum pot să știu că am credință? De ce nu aud mai clar vocea lui Dumnezeu? Dacă aș avea mai multă credință, sau mai multă dragoste, L‑aș auzi vorbind inimii mele? Sincer, când o relație pare atât de complicată, simți să renunți.
Sunt convinsă că Dumnezeu mă vede în starea mea și mă vede, oarecum, cu umor și probabil cu multă tandrețe. Mi‑l pot imagina spunând: Amintește‑ți că ți‑am spus că Mă vei găsi când Mă vei căuta1 și dacă te apropii de Mine și Eu voi fi aproape de tine.2
Recent am avut de‑a face cu niște decizii majore care mi‑au afectat munca, viața de familie și copiii. M‑am tot frământat să știu care ar fi alegerile corecte, iar emoțiile și opiniile mele variau de la o zi la alta. M‑am rugat și am căutat cu sinceritate răspunsuri de la Dumnezeu. Totuși, acum când scriu, nu am încă convingerea că am făcut decizia cea mai bună, cea pe care și‑ar fi dorit‑o Dumnezeu pentru mine.
Totuși pot spune că învăț. Observ care sunt slăbiciunile mele și ocaziile să progresez. Văd harul lui Dumnezeu care compensează lipsurile mele. Mă uimește cât de fără grabă, nestresat și nederanjat este Dumnezeu.
Căutarea scripturilor m‑a condus înapoi la Psalmi. Fiindcă în aproape fiecare psalm David își arată inima „needitată” lui Dumnezeu. Oricum se simțea, el vorbea cu Dumnezeu. Iar în slăbiciunea lui îl cunoaște pe Dumnezeu, după cum afirmă: „Eu am încredere în bunătatea Ta, sunt cu inima veselă, din pricina mânuirii Tale: cânt Domnului, căci mi‑a făcut bine”.3 Ceea ce este suficient.