De‑abia împlinisem 13 ani și viața mea se destrăma. Părinții mei se despărțiseră, iar sora mea mai mare se căsătorise și se mutase. O prietenă bună murise într‑un accident de mașină și, în plus, mă lovise pubertatea. Am devenit rebelă, nu doar acasă, ci și la școală cu profesorii. Singura persoană de care îmi era frică era directoarea școlii, o femeie înaltă și elegantă care nu răbda „prosteala”.
Profesorii s‑au săturat până la urmă de mine și am fost trimisă să vorbesc cu doamna director. Am intrat tremurând în biroul ei dar, spre suprinderea mea, ea m‑a primit zâmbitoare și mi‑a spus că voi avea câteva sesiuni cu consiliera școlii.
Consiliera era o doamnă drăguță și bine pregătită, care, după ce a auzit care erau plângerile mele, m‑a întrebat dacă îmi place sportul.
„Da”, i‑am răspuns eu. Pe atunci jucam în echipa clubului de cartier. Eram campionii Campionatului de volei adolescenți din Rio de Janeiro.
Ea a continuat: „Dacă dorești să joci și să câștigi atunci joci după regulile tale sau după regulile jocului?”
„După regulile jocului, altfel aș fi descalificată și aș pierde șansa să joc”, i‑am spus eu.
„Tot așa este și cu jocul vieții. Dacă vrei să joci bine și să câștigi, trebuie să joci după reguli”, mi‑a explicat ea.
Dintr‑o dată am înțeles. Ceea ce învățasem de la sport, despre jocul în echipă, despre susținerea celorlalți chiar și atunci când greșesc, să urmesc instrucțiunile antrenorului sau să mă lansez să prind o minge aparent pierdută și să înscriu puncte neașteptate, se pot aplica și în viață. La scurt timp am ajuns din nou fericită, eleva bună care eram înainte. Ce influență puternică poate avea un adult căruia îi pasă de un adolescent!
Cora Carolina, o cunoscută scriitoare braziliană, a spus: „Chiar și când toate par să se dărâme, depinde de mine dacă aleg să plâng sau să râd, să merg sau să stau, să renunț sau să continui să lupt, deoarece am descoperit că în incertitudinea vieții, cel mai important lucru este să decizi”.
Viețile noastre se construiesc pe decizii. Dumnezeu a creat o lume minunată pentru noi în care să trăim și de care să ne bucurăm, dar trebuie să‑L punem pe El și voia Lui pe primul loc; și, precum orice joc, cere antrenament. Uneori trebuie să ne punem deoparte propriile planuri și să urmăm pur și simplu călăuzirea Sa, chiar și atunci când nu înțelegem. Lucrul acesta necesită credință și încredere că El are cel mai bun plan de joc pentru fiecare dintre noi.