Ce mai agitaţie!

– O relatare imaginară a evenimentelor ce au culminat cu Fapte capitolul 

Când mă gândesc la el îmi vine în minte cuvântul „agitaţie”. Nu pot să uit prima oară când l-am întâlnit. Eram în sinagogă pentru serviciul obişnuit de Sabat. Iudit era o văduvă bătrână cu spatele foarte deformat. Ea s-a dus la acest rabin în vizită şi i-a cerul ajutorul. Nu după mult timp o văd cum stă dreaptă, pentru prima oară după mulţi ani! Cum era posibil aşa ceva?[Vezi Luca 13:10-13.]

Apoi l-am mai văzut şi mai târziu, tot aşa, de la distanţă. Eu sunt sănătos şi cât de cât prosper, de aceea nu îl urmăream din cauză că aveam nevoie disperată de ceva anume pentru mine. Era mai mult pentru că îmi plăcea să îl aud vorbind, îmi plăcea să văd feţele oamenilor când el le lua durerea, îi vindeca şi le dădea speranţă. Totul despre el părea uimitor.

Nu aveam timpul sau predispoziţia de a lăsa totul în urmă aşa ca ucenicii lui apropiaţi, dar eram bucuros să-l văd şi să-l aud vorbind ori de câte ori căile noastre de intersectau. Mă aşteptam să-l văd în Ierusalim când m-am dus pentru Paşti şi n-am rămas dezamăgit. Din nou era agitaţie în jurul lui când a intrat în oraş. Prins în atmosfera de bucurie, am fluturat şi eu frunze de palmier împreună cu mulţimea. Poate că el chiar ne va schimba lumea! El era un om cu desăvârşire bun şi, cine ştie, poate că era mai mult decât un simplu învăţător? Am auzit că unii îl numeau Mesia, salvatorul poporului.

Însă zvonurile din următoarele zile m-au descurajat – se spunea că a fost arestat. Când am auzit că a fost dus înaintea lui Pilat nu-mi venea să cred. Condamnat la moarte ca un criminal de rând? Cu siguranţă asta nu era adevărat! Ce a făcut ca să merite asta? Ştiam că liderii templului erau bineînţeles geloşi pe popularitatea şi pe succesul lui, însă asta nu putea fi un motiv suficient de bun ca să-l dea pe mâna romanilor.

Nu m-a lăsat inima să mă apropii de locul execuţiei. Mi se părea aşa de nedrept. Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mai puţin înţelegeam ce se întâmpla. El predicase un mesaj de iubire faţă de Dumnezeu şi de om; el mersese peste tot ajutându-i pe cei neajutoraţi. Renunţase la tot de dragul altora. N-ar fi putut interveni Dumnezeu să facă vreun fel de miracol ca să-l salveze?

Aş fi dorit să vorbesc cu unii din ucenicii lui apropiaţi despre nedumerirea mea, dar nu-i puteam găsi nicăieri. Se zvonea că se ascundeau. Aşa că m-am întors în satul meu, încă demoralizat. Ştiam că Iisus nu va mai veni prin partea noastră de ţară şi îi simţeam lipsa. Acel învăţător minunat – am presupus că era doar un alt învăţător – era mort şi îngropat.

Câteva săptămâni mai târziu am revenit în Ierusalim pentru Şavuot – festivalul care sărbătoreşte când Dumnezeu a dat Legea lui Moise. Încă doream să discut cu ucenicii lui despre întrebările mele, dar amintindu-mi cum au dispărut după execuţia lui nu prea trăgeam speranţă să-i întâlnesc.

Nimic nu părea să se fi schimbat, nici în oraş şi nici cu mine. De la Paşti eram posomorât iar oraşul părea şi el umbrit, ca şi cum se simţea vinovat că atât de mulţi din cetăţenii lui au susţinut executarea unui om nevinovat.

Erau mulţi oameni, dintre care şi mulţi străini. Atunci i-am văzut din nou – şi după cum era de aşteptat, era agitaţie în jurul lor. M-am bucurat să-i văd pe ucenicii lui Iisus teferi – bucuros pentru ei cât şi pentru mine deoarece asta însemna că puteam să-i întreb despre ce s-a întâmplat. Însă înainte de a avea ocazia de a mă apropia, unul dintre ei ai început să vorbească. Tare şi clar.

Nu-mi venea să cred urechilor. Ştiam că Iisus a fost omorât – însă după cum spunea Petru, el a înviat din morţi! Am ascultat cu uimire cum el a citat şi a explicat din scripturi. Şi nu înceta să critice modul cum mulţimea a stat deoparte când Iisus a fost crucificat, dar le oferea şi o cale de împăcare: „Schimbaţi-vă vieţile. Veniţi la Dumnezeu şi fiţi botezaţi… în Numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre”.[Fapte 2:38, traducere din limba engleză]

El a vorbit mult, a explicat şi ne-a rugat să primim darul lui Dumnezeu. N-am apucat să vorbesc personal nici cu el, nici cu vreunul din ceilalţi, dar nici nu am avut nevoie. Mi-am deschis inima în rugăciune şi m-am dedicat Lui. Cel mai bun lucru pe care l-am făcut vreodată! Acum lucrez împreună cu ceilalţi credincioşi pentru a le aduce oamenilor vestea că Dumnezeu ne-a iubit atât de mult încât L-a trimis pe Fiul Său ca să moară pentru noi, ca noi să putem fi salvaţi.[Vezi Ioan 3:16.]

Da, Iisus încă stârneşte agitaţie.