Am vizitat un prieten care mi‑a cerut sfatul într‑o problemă. Un fost coleg și‑a deschis propria afacere și îi făcea concurență directă. Îi luase și din clienți. Prietenul meu era îngrijorat pentru afacerea lui, dar, mai mult de atât, mă întreba în legătură cu mânia și sentimentele negative pe care le simțea ori de câte ori trecea pe lângă firma fostului coleg, sau chiar și când doar se gândea la situație.
Mi‑a amintit de o situație în care am fost și eu cu câțiva ani în urmă, când o echipă de misionari din altă țară ne‑au scris și ne‑au întrebat dacă s‑ar putea alătura misiunii noastre în Filipine. După mai multă considerare ne‑am hotărât să‑i invităm, însă lucrul acesta implica să căutăm o casă mai mare în care să locuim. Am găsit o casă suficient de mare însă necesita mai multe reparații. În final am ajuns să schimbăm toată podeaua fiindcă era distrusă de termite, tot tapetul, toate plasele de țânțari și multe altele. Ne‑am cheltuit toate economiile cu aceste reparații la casă. Apoi, la scurt timp după ce ceilalți au ajuns ne‑am dat seama că aveam viziuni și idei diferite pentru munca misionară.
Am simțit că, fiindcă ei erau noi în țară, să‑i lăsăm pe ei să stea în casa nou renovată care ne‑a costat totul. Noi am făcut asta și Dumnezeu a făcut un miracol pentru noi. Deși ne luase câteva luni să găsim acea casă, după doar o săptămână am găsit încă o casă fantastică și pentru noi, în condiții bune și într‑o locație bună, cu tot ce aveam nevoie.
La început, când mi‑am dat seama că nu putem lucra cu echipa nou venită, am avut și eu gânduri și emoții tulburi, de la tristețe și frustrare, la îngrijorare pentru felul cum am fi putut începe din nou de la zero.
Citind Biblia am dat peste povestea din Geneza 26 despre patriarhul Isaac (fiul lui Avraam). Tot capitolul este interesant, dar fac aici un rezumat:
Tribul lui Isaac nu aveau un ținut al lor; trăiau ca și chiriași sau oaspeți ai diferiților regi și conducători din Canaan. Apa era rară în acea parte din lume, însă Domnul l‑a binecuvântat pe Isaac ca ori de câte ori săpa o fântână să găsească apă din abundență. Însă de multe ori popoarele din jur deveneau geloase și începeau să se lupte cu ei pentru sursa de apă. Ca să evite conflictul Isaac se muta din nou și din nou și de fiecare dată Domnul îi binecuvânta eforturile să găsească apă și îi dădea cele necesare. În final, unul dintre regii care îl evacuaseră pe Isaac din teritoriul lui a venit la el ca să facă un pact de pace, căci a văzut că Isaac îl avea pe Dumnezeu de partea lui și era mereu binecuvântat, iar regele dorea să profite de aceste binecuvântări.
Această poveste m‑a ajutat să am încredere că fac lucrul potrivit când încercam și eu să caut pacea, chiar dacă implica niște pierderi personale. M‑a motivat să nu mă las condus de sentimentele de amărăciune sau de supărare în legătură cu situația, ci să mă concentrez să fac ce pot mai bine să‑l servesc și să‑l ascult pe Dumnezeu. Iar binecuvântările au urmat. A fost uimitor!
În aceste vremuri, când toți vor să lupte pentru ceea ce cred că este drept, să nu se lase călcați în picioare, sau caută răzbunare pentru nedreptate, cred că este important să ne amintim ceea ce a spus Iisus: „Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu”. Iar mai apoi, în aceeași predică, El spune: „Oricui vrea să se judece cu tine și să‑ți ia haina, lasă‑i și cămașa” (Matei 5:9,40).
Deși nu cred că este greșit să‑ți susții drepturile și să‑ți urmezi interesele, în calitate de creștini noi trebuie să ne amintim că Dumnezeu este în control. Chiar dacă părem în pierdere în acel moment când ne susținem credința creștină și principiile, Dumnezeu este mai mult decât capabil să compenseze pentru orice pierdere și nu ne este de niciun folos să ținem în inimă supărare sau ranchiună față de alții. Totul este în mâinile lui Dumnezeu!