Era o zi monotonă şi ploioasă iar eu stăteam la geamul unei mici case de cărămidă din Leicester, Anglia, şi urmăream cum ploaia se scurgea pe geam sub forma unor mici firicele de apă. Un prieten m-a lăsat să stau în casa lui cât el era plecat ca eu să pot ajuta să îngrijesc o rudă bolnavă pe moarte. Până la spitalul Leicester Royal Infirmary făceam o jumătate de oră cu autobusul şi acolo îmi petreceam cam în mare parte ziua.
Economisisem bani ca să pot să-mi iau 2 săptămâni de concediu fără plată şi am calculat şi încă câteva zile în plus dacă ar fi fost nevoie să stau mai mult până ce o altă rudă putea veni în locul meu. Totuşi cele două săptămâni s-au făcut trei şi ruda respectivă tot întârzia. Banii mi se împuţinau şi am început să mă îngrijorez.
În acea seară mi-am sunat prietena, Myriam, şi i-am explicat situaţia.
„Am să vin şi eu!” mi-a spus ea. „Pot să-mi iau o săptămână de concediu şi sunt bucuroasă să fiu alături de tine”.
În seara următoare am luat-o pe Myriam de la autogară. Ploua cu găleata dar eram aşa de bucuroasă să o văd că nici nu am prea observat ploaia. Sosirea ei era răspunsul la rugăciunile mele şi am simţit cum Dumnezeu, prin prezenţa ei, îşi întinde mâna spre mine şi spre ruda mea bolnavă.
Myriam m-a ajutat nu numai financiar – ea făcea cumpărăturile şi a închiriat o maşină, ceea ce ne-a uşurat drumul până la spital şi înapoi şi ne-a permis să o scoatem pe pacienta noastră în mici plimbări – dar m-a susţinut şi moral. După ce am văzut zi de zi suferinţa din secţia de oncologie eram epuizată emoţional.
„Cum aş putea să te răsplătesc vreodată?” am întrebat-o pe Myriam când ne-am luat rămas bun.
„Nu-ţi face griji pentru asta! Mă bucur că te-am putut ajuta”.
Când am crezut că nimeni nu observă situaţia mea disperată Dumnezeu mi-a arătat că El a observat, atingând inima unui prieten care a răspuns şi mi-a venit în ajutor. Această experienţă mi-a reamintit cât de mult bine mai există în atât de mulţi oameni.
Următoarea dată când Dumnezeu mă va îndemna în inimă să fiu „bunul samaritean” pentru cineva ştiu că voi fi mai inspirată să răspund acestei chemări amintindu-mi cât de mult a însemnat pentru mine ajutorul pe care mi l-a dat Myriam.