Îți vine să crezi sau nu dar copiilor mici le place să ajute. Este adevărat! Copiilor chiar le place și sunt mândri să ajute până „sunt învățați” să fie altfel. Doar după ce își aud părinții și frații mai mari plângându‑se că „trebuie” să facă diferite lucruri prin casă ajung să simtă și ei că este o corvoadă.
Cu o abordare pozitivă, a da o mână de ajutor poate fi ca o joacă. Poate ajuta de asemenea la întărirea încrederii în sine, la dezvoltarea auto-disciplinii, inițiativei, a conștiinciozității, a perseverenței și a responsabilității – toate fiind calități folositoare în viață.
Există cel puțin un sistem educațional care folosește acest principiu de „munca este joacă”. Detașându‑se de metodele tradiționale în favoarea stimulării intereselor naturale ale copilului, Maria Montessori (1870-1952) a transformat ușor unii din cei mai indisciplinați preșcolari din Napoli, Italia, în elevi foarte motivați, creativi și realizați. Unul din aspectele școlii Montessori este „viața practică”, care implică să înveți copiii îndemânările de bază de care au nevoie în viața lor de zi cu zi, cum ar fi să se îmbrace, să se spele și să pregătească mâncarea. Copiii de doi ani, cu atitudinea lor „Eu singur” sunt la vârsta perfectă de a învăța lucruri practice, însă există multe lucruri practice de învățat pentru fiecare vârstă și pentru fiecare etapă de dezvoltare.
Fiind eu însămi o mamă ocupată îmi era de obicei mai rapid și mai ușor să fac eu treburile mărunte decât să‑i învăț pe cei mici să ajute. Dar mi‑am dat seama curând că aveam o perspectivă foarte limitată. Eu aveam nevoie de ajutor, iar copiii mei aveau nevoie de ocazii prin care să învețe și să se simtă „mari”. Mai târziu mi‑am dat seama că și copiii care fac de obicei multe boacăne sunt mai fericiți să‑și canalizeze energia în mici îndatoriri pentru mine, atunci când îi abordez cum trebuie.
Preșcolarii pot ajuta cu mici lucruri la pregătirea mâncării, cum ar fi să spele legumele, să întindă untul de arahide pe pâine sau să amestece aluatul de fursecuri sau de clătite. Copiilor mici le place să măture, să șteargă picături de apă vărsate și să sorteze tacâmurile. Dacă le prezinți în mod distractiv și îi răsplătești cu laude, vor fi încântați de fiecare dată când sunt „promovați” la o îndatorire nouă.
Aceasta nu ar trebui să se termine odată ce copilul tău ajunge de vârstă școlară. Pentru copiii mei a fost un lucru foarte important când au fost considerați suficient de mari și de responsabili să folosească aspiratorul. Unor copii le place să curețe chiuveta de la baie și să schimbe prosopul de mâini. Altora le place să adune frunzele din curte, sau să taie iarba sau să ajute la spălarea mașinii. Lista este fără sfârșit – doar privește în jur!
O bună „strategie de marketing” este să dai nume de jocuri treburilor casnice. Primul astfel de joc pe care l‑am învățat cu copiii mei a fost „mușuroiul de furnici”. Ei se prefac să sunt furnici și caută în jur, adună fiecare jucărie și o duc în mușuroi (adică locul unde trebuiau puse jucăriile). Chiar și bebelușii pot învăța să joace acest joc, ținându‑i în brațe sau alături de tine și punând cu rândul jucării într‑o cutie – apoi să te asiguri că‑i copleșești cu laudele.
Iată și unele posibile dificultăți și modul în care ai putea să le eviți:
Poate fi frustrant atât pentru copil cât și pentru tine dacă activitatea depășește abilitatea sau concentrarea copilului, iată de ce să nu ceri prea mult de la el.
Ajută‑i pe copii să reușească asigurându‑te că au înțeles ce au de făcut și modul cel mai bun prin care să îl facă.
Ajutorul trebuie să vină în mod voluntar de la copil, iar dacă se poate, lasă‑l să aleagă ce ar dori să facă. Dacă reușești că faci să fie distractiv atunci copiii se vor oferi cu bucurie să ajute.
Dacă treaba pare prea copleșitoare sau minuțioasă pentru copil atunci ajută să vorbiți despre ceva distractiv în timp ce lucrați. Fii pentru copil atât antrenor, cât și coechipier și galerie.
Nu aștepta până ce treaba devine prea mare sau copilul prea obosit ca să o facă cu bucurie.
Învață‑i pe copii să pună la loc un lucru înainte de a lua un altul și să facă curat din mers, atunci când este posibil.
Dacă îți lași copilul singur să facă o treabă, să nu te surprindă că la întoarcere el/ea s‑a luat cu alte jocuri. Copiii își pierd repede concentrarea dacă nu sunt supravegheați. Nu aștepta până le expiră timpul ca să‑i verifici.
Fii atent cum îți exprimi dezamăgirea și echilibreaz‑o cu cuvinte de încurajare. Fii mereu pozitiv!
Există multe beneficii să faci munca o distracție pentru copii. În felul acesta ei își însușesc abilități practice, își dezvoltă caracterul, învață să colaboreze și de asemenea să aprecieze cât de multe faci tu și alții pentru ei.
În concluzie, dacă dorești ca copiii tăi să aibă obiceiul de a ajuta cu bucurie, fă‑ți obiceiul să le mulțumești și să îi lauzi. Mulțumește‑le imediat. Răsplătește‑i cu îmbrățișări și ocazional cu bunătăți. Laudă‑i în fața celuilalt părinte, a membrilor familiei și a prietenilor – preferabil în așa fel încât să audă că i‑ai lăudat. Nimic nu întărește încrederea în sine ca lauda și aprecierea venite din partea celor pe care îi iubim cel mai mult!