Aveam 21 de ani când am citit pentru prima oară Biblia. Cineva mi‑a sugerat să încep cu Evanghelia după Ioan, dar eu știam pe atunci atât de puține despre Biblie încât n‑am înțeles că Evangheliile sunt patru povestiri separate ale vieții și muncii lui Iisus. Așa că am început cu ceea ce mi s‑a părut mai logic, adică cu începutul Noului Testament, cu Evanghelia după Matei.
Până să ajung la Evanghelia după Ioan am fost fascinat de Iisus. El avea răspunsul perfect la fiecare întrebare și știa întotdeauna exact ce să facă. Dar, mai mult, părea că mă înțelege și că știe exact ce am și eu nevoie. Mi‑am dat seama că toate cuvintele Lui sunt puternice și vii, El era viu!
Cuvintele Lui au dăinuit 2000 de ani și mi‑au atins sufletul așa cum nu mai simțisem niciodată. Când am ajuns la Ioan 15:15 – „v‑am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu” – simțeam că îmi vorbește direct mie. Iisus m‑a numit prietenul Lui! Am fost atât de entuziasmat că nu‑mi mai găseam locul. Doream să spun întregii lumi.
Mă rugasem cu vreo câteva luni în urmă să‑L primesc ca Mântuitor, dar nu s‑a schimbat mare lucru până ce nu am început să citesc cuvintele Sale cu inima deschisă și receptivă. Cuvintele Sale erau puternice și vii și, cel mai important, erau personale. Am descoperit că Iisus încă vorbește direct și personal în inimile celor ce‑L urmează și în ziua de azi, prin Cuvântul Său, și ne călăuzește în viețile noastre.