Crăciunul poate fi asemuit cu un cadou de Crăciun, când Dumnezeu este cel care dăruiește, cadoul este Iisus, iar cel ce primește este lumea în general cât și fiecare dintre noi individual. Analogia se bazează pe versetul Ioan 3:16, unul dintre cele mai cunoscute și mai importante versete din Biblie. Am auzit de multe ori această analogie și am folosit‑o eu însumi, însă următorul e‑mail de la Paloma Srighar din Bangalore, India, i‑a dat o semnificație aparte:
Am încercat să îmi învăț sora mai mică, Rosie, de șase ani, versetul Ioan 3:16, în schimb am ajuns eu însămi la o revelație crucială. Conversația noastră a fost ceva de genul:
„Știai, Rosie, că este suficient un singur verset din Biblie ca să le explici oamenilor cum pot fi siguri că merg în Rai după ce mor?”
„Care?” a întrebat Rosie.
„Ioan 3:16. Spune cam așa – ‘Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu [născut] 1…’ ”
„Îl știu!” m‑a întrerupt Rosie.
„Bine. Atunci poți să mi‑l spui?”
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu [uitat] 2, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. Ioan 3:16.”
„Foarte bine! Însă Dumnezeu nu are un Fiu uitat…”
M‑am oprit în mijlocul propoziției. Cât de ușor ajungem prinși în vâltoarea vieții de zi cu zi încât nu‑I mai dăm lui Iisus decât un gând trecător!
Cât de adevărat și în același timp cât de trist, în special de ziua Lui! Gândește‑te cum te‑ai simți tu dacă de ziua ta toți ar sărbători și și‑ar da unul altuia cadouri, însă pe tine te‑ar lăsa singur într‑un colț. De acest Crăciun să ne amintim să‑I mulțumim lui Dumnezeu pentru darul Său incomparabil, Iisus.