Sunt uimit cât de obtuz pot fi uneori! Am citit Biblia în mod regulat în ultimii 40 de ani dar de‑abia ieri mi‑am dat seama de ceva atât de elementar că m‑am mirat unde mi‑a fost capul în ultimele patru decenii.
Recent am fost deranjat de felul dur în care este descris deobicei Dumnezeu. În cărțile pe care le‑am citit, în emisiunile TV și în filmele pe care le‑am văzut, mi s‑a părut că Dumnezeu este portretizat ca fiind dur și neînduplecat, chiar rău. Eram sătul de o asemenea portretizare fiindcă nu se potrivea cu Dumnezeul pe care îl cunoșteam eu. În același timp, trebuie să recunosc, m‑am întrebat și eu câteodată despre bunătatea lui Dumnezeu – nu atât faptul că El ar fi sau nu bun, ci dacă nu cumva eu eram singurul care nu beneficia de ea. Dar chiar și atunci când mă luptam cu întrebări referitoare la corectitudinea lui Dumnezeu, știam că celelalte portretizări sunt nedrepte.
M‑am gândit că poate Dumnezeu este sătul de bombănelile și acuzațiile umanității și atunci mi‑am amintit cuvintele „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate”. (Vezi 1 Corinteni 13:4). Le‑am recunoscut imediat ca fiind parte din faimosul discurs al Apostolului Pavel despre dragoste. Apoi mi‑am amintit cum a prins Apostolul Ioan esența naturii lui Dumnezeu în trei cuvinte simple: „Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4:8). Atunci mi‑am dat seama că 1 Corinteni capitolul 13 îl descrie, de fapt, pe Dumnezeu.
Ce Dumnezeu! El are răbdare cu noi datorită firii Sale. Dreptatea Lui este temperată cu răbdare infinită, cu bunătate și toleranță. El este un Dumnezeu care îndură toate câte aruncăm pe nedrept în El. El nu este vanitos, arogant, nepoliticos, neprimitor, egoist, sensibil, temător, supărăcios sau răzbunător. El este un Dumnezeu care va da gratuit și cu toată inima toate lucrurile copiilor Săi. (Vezi Romani 8:32.)
Ceea ce m‑a impresionat cel mai mult este că, în timp ce eu mă legam de „paiul” din ochiul autorilor care, gândeam eu, îl arătau pe Dumnezeu într‑o lumină proastă, scuzam „bârna” din ochiul meu atunci când mă plângeam lui Dumnezeu că mă „neglija”. După cum spuneam, eram cam obtuz.
„De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău și nu te uiți cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?… Fățarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău” (Luca 6:41-42).