Vremea era întunecată și ploioasă, iar eu mă simțeam prost dispusă. Ni se întâmplă tuturor, presupun.
Stăteam la biroul meu și mi‑am amintit că era ziua de naștere a unei prietene vechi – o doamnă singură, de vârstă mijlocie, care și‑a dedicat ultimii 30 de ani muncii sale. Știind că nu are familia în oraș m‑am gândit să‑i dau un telefon. Și, după cum m‑am așteptat, ea muncea până târziu în noapte, fără niciun plan de a‑și sărbători ziua de naștere anul acesta. Dar, ca întotdeauna, la telefon vocea ei suna voioasă și fericită.
După ce am închis mi‑a rămas în minte gândul că totuși ar aprecia puțină atenție specială de ziua ei. Eram încă puțin mohorâtă și am încercat să nu mă mai gândesc la asta, dar mi‑a tot venit în minte. Până la urmă, în seara aceea, m‑am dus la spitalul unde lucra și i‑am dus o felicitare, o felie de prăjitură și o floare făcută din baloane.
Zâmbetul de recunoștință și exclamațiile de bucurie ale prietenei mele mi‑au confirmat că făcusem ce trebuia și au fost o răsplată generoasă pentru micul meu efort.
Când am ajuns înapoi acasă mi‑am dat seama că am înveselit‑o nu numai pe prietena mea singură de ziua ei, dar și pe mine. Ajutând‑o pe ea m‑am ajutat și pe mine.
Așa este când ne facem timp și depunem efort să facem ceva pentru cineva. Este precum vorba: „Bunătatea este de două ori binecuvântată; îl binecuvântează pe cel ce dă și pe cel ce primește”.
Viața ne prezintă multe ocazii să facem un pas în plus, o faptă de bunătate care poate conta pentru cineva. Și ce e mai minunat că în felul acesta schimbă câte ceva în bine și pentru noi. Precum un bumerang, binecuvântarea se întoarce la noi.