Ieri am strâns la masă mai mulți prieteni și am servit o cină care i‑a luat soțului meu ore bună să o creeze. A fost un eveniment minunat. De asemenea, tot ieri, s‑au anunțat la știri două fapte de violență, independente una de cealaltă, în care au murit oameni. Pe social media primesc anunțuri despre cei apropiați mie care sunt bolnavi, au murit, au divorțat, au un deces în familie, suferă și sunt singuri.
Vorbeam cu o altă mamă despre cum existăm noi în această lume frântă în care este atâta rău și durere? Cum să fim fericiți? Cum să ne învățăm copiii să fie fericiți? Presupun că această tensiune – între viață și moarte, dar și pierdere, pace și frică, frumusețe și durere – a existat de la începuturile creației.
Zilele trecute mă bucuram de un apus magnific în timp ce eram blocată în trafic din cauza unui accident fatal. Cum să reacționezi la asta? În același moment și în același loc, iată un apus uimitor care îmi amintește de frumusețea pe care Dumnezeu o poate crea și, de asemenea, o pierdere și o durere evidente la câteva sute de metri de mine.
Cred că răspunsul este că trebuie să ținem ambele realități în inimile noastre. Putem lăsa lucrurile groaznice să facă frumosul să fie și mai prețios. Aducem pe cât de multă iubire și bucurie în această lume și o sărbătorim! Și când ne confruntăm cu ceea ce este urât și greu ne amintim de ce a spus Iisus că în lume vom avea necazuri, dar că El a biruit lumea, și astfel putem să avem o dispoziție bună.1
Ne putem bucura știind că Dumnezeu este în control, că El este biruitorul. Nu știu dacă aș putea face față la toate lucrurile rele dacă nu aș avea credință în Iisus; dacă nu aș putea deschide Biblia și nu aș citi despre credința primilor ucenici, a căror viață nu era nici pe departe ușoară, dar au continuat. Ei au ieșit biruitori, capabili să fie lumină, iubire și speranță în lumea întunecată și frântă.
Răspunsul meu la întrebarea dacă putem avea bucurie în lumea asta nebună este un „Da!” răspunător. Sunt mai convinsă de asta decât oricând!
- Vezi Ioan 16:33. ↑