Prima mea participare la festivalul rock Exit – ce se ţine anual pe lângă un castel minunat din Novi Sad, un frumos oraş sârbesc pe Dunăre – a fost de neuitat. Erau scene peste tot iar pe străzi era multă lume, corturi uriaşe răsunau cu tot felul de stiluri de muzică, arome de chevapi, o mâncare locală din carne, şi o atmosferă de frăţie, dezordine şi libertate. Dar o vreme am crezut că nu voi participa la toate acestea.

Eu şi un coleg voluntar din Danemarca am venit din Bosnia pentru a participa şi ne-am întâlnit în afara zonei festivalului cu câţiva colegi care organizează proiecte umanitare în Serbia şi Kosovo. Planul era să adune un grup de vreo 50 de voluntari care să folosească muzica ca metodă de a capta atenţia tinerilor către dragostea lui Dumnezeu şi de a transmite mesaje anti-drog şi anti-violenţă.

Ni se promisese intrare gratuită însă lucrul acesta nu s-a întâmplat. Administratorul ne-a oferit o reducere dar nu ne-a putut da gratuitate completă.

Eu şi colegul nu am ştiut ce să facem. Suma nu era mare însă fondurile noastre erau limitate. Dacă am fi plătit taxa de intrare am fi riscat să nu avem suficienţi bani pentru drumul de întoarcere; iar alternativa era să ne întoarcem imediat, fără să fi făcut nimic pentru ce venisem. Cât de mult îi invidiam pe cei ce purtau brăţările verzi care le dădeau accesul.

Atunci ne-a abordat o femeie pe care nu am mai întâlnit-o niciodată şi a intrat în vorbă cu noi. Când ne-am prezentat ea a exclamat: „Da, am auzit de munca voastră în Sarajevo! Trebuie să merg să iau ceva dar aţi putea aşteptat puţin?”

Doamna – Maria – s-a întors după câteva minute cu două brăţări verzi, una pentru fiecare dintre noi. Punându-ni-le pe mână spuse: „Vroiam să cumpăr nişte suveniruri pentru acasă dar mai bine vă ajut pe voi să puteţi participa”.

Acesta a fost doar începutul unui timp deosebit la festivalul Exit. Am cântat cântece pe stradă şi în pieţe, am distribuit literatură creştină, am participat la scenete cu mesaj, am discutat cu nenumăraţi oameni de toate vârstele şi naţionalităţile, ne-am rugat cu sute dintre ei şi am petrecut zile de neuitat cu prietenii.

Îi mulţumim Mariei pentru generozitatea ei care a făcut posibil ca noi să putem participa.