Mereu în căutare de ceva frumos, am observat pe plajă o bucățică de sticlă. Când este lustruită și netedă, chiar și o bucată simplă de sticlă poate părea de preț, precum ceva ce merită etalat într-un ornament, într-un colier sau ceva de genul acesta. Același lucru face oceanul cu lemnul. O bucată de lemn lustruită și curățată de apă poate fi transformată dintr-o bucată nefolositoare în materialul necesar pentru mobilă la comandă sau artă. Fiecare bucată de lemn sau de sticlă care este lustruită de nisip sau de apă este unică, iar unele chiar sunt adunate și vândute.

Natura este plină de exemple în care situațiile dificile au transformat ceva fără valoare sau fără frumusețe în ceva excepțional și valoros: perlele, diamantele, lemnul tare care crește pe înălțimile munților. Chiar și siropul de arțar are nevoie de ierni lungi și friguroase, ca să existe în copaci suficientă sevă pentru producerea lui. 1. Poți găsi și multe exemple în care situațiile dificile au creat oameni extraordinari – oameni înțelegători, înzestrați cu înțelepciune, speranță, bucurie, răbdare, sacrificiu de sine sau alte calități de admirat.

Însă unde trebuie să mergi ca să obții aceste calități nu este întotdeauna plăcut și de obicei este un loc unde nu dorești să mergi, un loc unde te împotrivești să ajungi.

Eu nu am trecut prin nimic extrem de traumatic în viața mea. Am toate mâinile și picioarele, nu am văzut pe nimeni să fie împușcat în fața mea și nimeni nu a murit în brațele mele, însă au existat momente în viața mea când Dumnezeu m-a trecut prin alte feluri de situații care să mă modeleze, cum ar fi când am făcut greșeli penibile, când am trecut prin schimbări neplăcute, când a trebuit să închei niște relații personale, când am avut probleme de sănătate și alte astfel de lucruri care mi-au șlefuit viața precum valurile oceanului ce au șlefuit sticla.

Prima oară când am găsit pe plajă acele bucăți de sticlă șlefuită am fost foarte entuziasmată. Aveam multe idei cu ce puteam face cu acele comori. Și ca să fiu sigură că voi avea mereu astfel de minunate bucăți de sticlă am început să le confecționez singură. Nu mi-a fost niciodată greu să găsesc bucăți de sticlă spartă. Puteam găsi de tot felul de culori: maro, verde deschis, verde închis, transparente și chiar albastre deschis. Le-am pus într-un mic bazin cu apă și nisip unde valurile le loveau în mod constant și am așteptat cu nerăbdare comorile pe care eram sigură că le voi găsi după câteva săptămâni.

Dar, când am revenit în acel loc după câteva săptămâni, nu am fost impresionată de ceea ce am găsit. Sticla era tot acolo, puțin șlefuită, dar nu era netedă. Nu erau încă frumoase.

Ideea este că trebuie să fii răbdător. Cere timp ca sticla să devină netedă, ca grăuntele de nisip să devină o perlă, ca bucata de cărbune să devină diamant și ca noi să acumulam calitățile lui Hristos de blândețe și smerenie.

Când te vei mai simți lovit de un val – poate ai încercat ceva și nu ai reușit, poate că cineva de care ție îți pasă nu îi pasă tot atât de mult de tine, poate îți doreai ceva ce se pare că nu se va materializa – oricare ar fi „valul” tău, amintește-ți la ce îți poate fi benefic.

Te face mai răbdător. Te învață să înduri. Îți pune în evidență empatia. Îți arată că Dumnezeu este singurul care nu dezamăgește. Te învață despre o pace care nu are de-a face cu circumstanțele. Orice ar fi să te învețe, cred că vei fi fericit și împăcat cu rezultatul final.

„Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea”. 2 Și, deși nu îmi plac lucrurile dificile, trebuie să fiu de acord cu Pavel. Știu că fiecare val care m-a lovit m-a schimbat puțin câte puțin în bine.


  1. De ce siropul de arțar costă atât de mult
  2. Romani 5:3-4