Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. – Ioan 3:16

Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică şi această viaţă este în Fiul Său. – 1 Ioan 5:11

Povestea de Crăciun ne aminteşte încă o dată că nu a fost o idee umană ca Fiul lui Dumnezeu să se nască într-un staul. Şi astfel primul lucru pe care îl aflăm din naşterea lui Iisus este că, de multe ori, Domnul nu este acolo unde ne aşteptăm să fie. – James F. Colaianni (n. 1922)

Noi privim la slava vieţii lui Iisus în anii Săi de maturitate. Atunci El a făcut mari miracole şi şi-a dezvăluit puterea Sa divină. Atunci El a grăit cuvinte minunate care au atins lumea cu binecuvântarea lor. Atunci El a mers pretutindeni făcând bine, arătând dragostea lui Dumnezeu prin viaţa Sa obişnuită şi prin crucea Sa…

Însă în nici o parte din viaţa lui Iisus Hristos nu există slavă mai mare cum este în naşterea Sa. Nimic nu a arătat mai multă iubire pentru omenire decât faptul că El a acceptat să se nască. Am putea spune că esenţa evangheliei este crucea, însă primul pas spre iertare a fost în Încarnare, atunci când Fiul lui Dumnezeu s-a eliberat pe Sine de atribuţiile Sale divine şi a intrat în viaţa umană cu toate slăbiciunile şi neputinţele prunciei. Prin dragostea şi harul pe care îl arată, leagănul lui Iisus este la fel de uimitor precum este crucea Sa. – J. R. Miller (1840-1912) 1

Să ne amintim că inima de Crăciun este o inimă darnică, o inimă larg deschisă care se gândeşte mai întâi la alţii. Naşterea bebeluşului Iisus este cel mai semnificativ eveniment din întreaga istorie, deoarece înseamnă momentul când leacul vindecător de iubire a fost turnat peste lumea bolnavă iar de aproape două mii de ani acesta a transformat tot felul de inimi. – George Matthew Adams (1878-1962)

El a fost creat dintr-o mamă pe care El a creat-o. El a fost purtat de mâini pe care El le-a format. El a plâns într-un staul în pruncie tăcută. El, Cuvântul, fără de care orice elocvenţă umană este mută. – Sf. Augustin (354-430)

  1. Bethlehem to Olivet (Hodder and Stoughton, 1905) ↑