Secretul autocontrolului este să-ţi laşi viaţa în mâna lui Dumnezeu şi să laşi ca Duhul Său Sfânt să-ţi călăuzească gândurile, faptele şi viaţa. „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia” ne-a sfătuit Pavel „ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită”. 1
Asta nu înseamnă că nu ne vom confrunta cu ispite sau că nu ne vom chinui în continuare să depăşim nişte obiceiuri proaste sau părţile mai slabe din viaţa noastră. Noi trebuie, bineînţeles, să ne facem partea noastră. Trebuie să arătăm mai multă tărie în faţa ispitelor pe care le avem chiar acum în faţă. Noi trebuie să rezistăm în faţa ispitelor care ne bat la uşă şi trebuie să muncim şi să ne întărim punctele mai slabe. De fapt, toată lumea cade în ispită, se lasă pradă slăbiciunilor personale şi face abuz de unele lucruri care în moderaţie ar fi acceptabile. Este posibil ca atunci când a scris lucrul acesta Pavel să se fi gândit la noi toţi:
Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!
Găsesc, deci, în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. Fiindcă, după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu; dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele.
O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte? 2
Însă Pavel a prezentat şi răspunsul:
Mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos, Domnul nostru! 3