Timp de 20 de ani am fost cu aceeași echipă conducând un ONG în fosta Iugoslavie. „Parcă e o căsnicie” au comentat unii. Da, într‑un fel. A necesitat multe dintre calitățile unei căsnicii.
Când am început eram cu toții mai tineri. Entuziasmul provocării, nevoile cu care ne confruntam și noutatea muncii noastre erau factori predominanți. Deși aveam personalități diferite, în acea primă fază eram prea ocupați ca să pierdem timpul cu conflictele sau să insistăm asupra rănilor noastre.
Însă mai târziu am trecut și noi prin ceea ce trec majoritatea cuplurilor și relațiilor: familiaritate, dificultate în comunicare, stres și așa mai departe. De mai multe ori am fost tentați să renunțăm. De multe ori nici nu ne suportam să stăm unul lângă altul!
În cele din urmă ne‑a ajutat faptul că ne‑am acceptat limitele și diferențele și le‑am înfruntat, am continuat să ne concentrăm asupra țelurilor noastre, nu ne‑am descurajat și nu ne‑am lăsat distrași de dificultățile de interacțiune dintre noi sau când am făcut pași înapoi în munca noastră.
Bineînțeles că a necesitat multă iertare, multă răbdare și multă înțelegere. Am învățat de asemenea să ne acceptăm unii altora și momentele mai slabe. Suntem doar oameni; și deși ne‑am dedicat mare parte din timp unei cauze bune și încercăm să fim idealiști și altruiști, mai mult ca sigur că nu vom atinge niciodată perfecțiunea.
Se poate întâmpla și ca uneori percepția noastră să fie eronată, iar într‑o zi am învățat o lecție bună în acest sens. Discutam cu un coleg că unui voluntar de‑al nostru parcă îi lipsea în ultimul timp motivarea și mă întrebam dacă nu cumva va renunța. Mai târziu, cu mintea încă încețoșată de negativismul meu față de el, mi‑am verificat e-mailul și am găsit următorul mesaj:
Afară ploua iar în inima mea ploua cu lacrimi de tristețe și de disperare când unul dintre colegii tăi au intrat în biroul meu. Zâmbetul și cuvintele lui bune au fost ca un curcubeu pentru sufletul meu. Am simțit de parcă un înger a venit la mine.
Ghicește despre cine era vorba. Același voluntar la care mă gândisem eu.