Amintiri de Crăciun

M-am născut în 1955, cu doar zece ani după Cel de-al Doilea Război Mondial, când greutăţile din timpul războiului erau încă vii în minţile oamenilor. Bunicul obişnuia să ne spună nouă, copiilor, despre foametea şi extenuarea acelor zile şi despre chinul de a supravieţui lunilor lungi de iarnă grea.

Oraşul nostru era în inima centrului industrial al Germaniei şi totul era acoperit cu un strat permanent de praf maroniu de la oţelării. Primăvara iarba şi mugurii verzi deveneau imediat maro şi tot aşa se întâmpla şi cu zăpada proaspătă murdărită după nici o zi.

În prima duminică din decembrie familia noastră se aduna totdeauna în jurul mesei din bucătăria micuţă. Mama, sora mea Petra şi eu aprindeam prima lumânare din cununa de Advent şi cântam colinde, în timp ce mintea noastră zbura departe, din oraşul prăfuit, la cei trei magi care călătoreau pe cămile. În fiecare săptămână aprindeam încă o lumânare iar pacea şi bucuria ne umpleau inimile pe măsură ce povestea ieslei ce a aşteptat naşterea Mântuitorului prindea viaţă.

Apoi venea mult aşteptatul eveniment de copt pentru Crăciun – cu adevărat special deoarece untul, nucile şi ouăle se găseau cu greu, iar ciocolata era o plăcere rară. Cu mirosul delicios al prăjiturilor proaspăt coapte în aer, depozitam cu grijă fiecare tavă de prăjiturele în cutii mari de metal.

În dimineaţa de Crăciun mergeam să vedem bradul, pregătit cu o noapte înainte de părinţii noştri. Ne adunam cu toţii în sufragerie unde tata aprindea una câte una lumânările cu un băţ lung.

Cât de mult ne bucuram să găsim şosete pline cu prăjiturele de casă, cu nuci, ciocolată, portocale şi mere şi rochiţe noi tricotate pentru păpuşile noastre. Primeam şi creioane colorate şi cărţi de colorat, căciuli, mânuşi şi fulare.

Acelea au fost zilele de bucurii simple şi jucării făcute de mână. Amintirea lor mă ajută să nu uit să caut valorile adevărate, atingerea umană, lucrurile care rămân – mai ales în ziua de astăzi, când toate se mişcă aşa de repede, o lume plină de gadget-uri tehnologice şi de activităţi superficiale. Îmi amintesc de asemenea să-mi ţin ochii deschişi faţă de nevoile altora, să iubesc şi să împart. Acestea fac din Crăciun un moment cu adevărat de neuitat şi îşi lasă amprenta minunată asupra amintirilor copiilor noştri şi a celor pe care îi întâlnim.