Unul dintre aspectele cele mai dificile ale vieţii creştine este faptul că a fi ucenic al lui Iisus nu te face automat imun la încercările şi necazurile vieţii. Noi ştim că Dumnezeu este dragoste,[Vezi 1 Ioan 4:8] însă şi cei care au credinţă în El suferă de boli, de răni, de dificultăţi financiare, de îngrijorare, de frică şi de moarte ca oricare alt om. Iisus nu a ascuns adevărul, însă a oferit speranţa atunci când a spus: „V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea”.1. [Ioan 16:33]
Chiar dacă Dumnezeu nu ne rezolvă întotdeauna problemele şi nu ne alungă frustrările, situaţia noastră contează pentru El. El ne cunoaşte atât de bine că ştie şi câte fire de păr avem pe cap![Vezi Luca 12:7.] El înţelege prin ce trecem chiar şi când noi nu o putem pune în cuvinte[Vezi Romani 8:26.] şi îi este milă de noi când suferim.[Vezi Psalmul 147:3.] Dumnezeu nu ne ia necazurile însă putem găsi în continuare tărie şi speranţă ştiind că El este cu noi şi ne va ajuta. „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc”.[Iacov 1:12]
Este, bineînţeles, minunat să ştim că Dumnezeu este de partea noastră şi că lucrează ca să aducă ceva bun din orice ni se întâmplă, dar atunci când lucrurile nu merg bine oamenii îşi doresc şi sprijinul şi ajutorul altor oameni. Există multă tristeţe şi suferinţă în jurul nostru şi nu vom putea rezolva toate problemele de care ne izbim; cu toate acestea fiecare dintre noi putem face ceva ca să îmbunătăţim situaţia altcuiva şi să-i uşurăm povara. După cum scria Sfânta Tereza de Ávila (1515–1582): „Hristos nu are alt trup decât pe al tău, nu are alte mâini şi alte picioare pe acest pământ decât pe ale tale”.