„În ţinutul acela erau nişte păstori, care stăteau afară în câmp şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.” – Luca 2:8
Când eram copil mi-a plăcut cel mai mult reprezentarea lui Iisus ca Păstorul cel Bun, care ducea un miel pe umeri. Dacă eşti ca mine ai gândi că acei păstori ce îşi păzeau turma pe deal în noaptea în care Iisus s-a născut sunt nişte membrii respectabili ai societăţii, martori oneşti, responsabili şi demni de crezare. De ce altfel le-ar fi încredinţat îngerii un mesaj atât de important de a confirma venirea Fiului lui Dumnezeu?
Se pare însă că lucrurile erau puţin mai diferite: Conform unor istorici, păstorii din Palestina primului secol erau consideraţi clasa cea mai de jos. Termenul folosit pentru ei de către farisei s-ar traduce ceva de genul „păcătoşi” – un termen derogatoriu ce înseamnă scârbos şi necurat din punctul de vedere al ritualurilor religioase. Ei îşi petreceau viaţa având grijă de animale, dormind de cele mai multe ori afară, în contact cu fecalele şi posibil cu bolile. Se pare că nu erau consideraţi demni nici să aducă ofrande lui Dumnezeu.
Din perspectiva limitată a înţelegerii umane, se pare că Dumnezeu alesese un grup de proscrişi să-L întâmpine pe Fiul Său şi să răspândească vestea bună a mântuirii tuturor celor ce vor asculta. După standardele de azi ar echivala cu apariţia unui cor îngeresc unor cerşetori ce caută prin gunoaie. Însă Dumnezeu s-a uitat la inima lor. Pentru El nu contează care este ocupaţia omului sau cum este el îmbrăcat.
Biblia spune că păstorii au alergat să vadă pruncul, deci nu au avut timp să se spele sau să se schimbe în haine mai bune şi probabil că nici nu aveau. Au alergat aşa cum erau, direct de pe deal în prezenţa Mântuitorului. 1 Ne putem imagina cu cât entuziasm au povestit despre întâlnirea lor cu Maria şi Iosif şi despre dragostea şi acceptarea cu care aceştia i-au primit.
De ce ar fi ales Dumnezeu nişte păstori? De ce ar fi oferit El acest privilegiu nepreţiut unor oameni fără valoare în ochii oamenilor? Poate fiindcă El ştia că ei vor crede cu o credinţă simplă şi pură. Putea conta pe ei că vor alerga cu entuziasm să fie alături de Fiul Său nou-născut.
Păstorii au primit această onoare din partea lui Dumnezeu şi li s-a dat misiunea privilegiată de a răspândi vestea cea bună. Spunând şi altora despre naşterea Mântuitorului 2 păstorii au devenit primii misionari creştini.