Profesorul meu de muzică avea 70 de ani, era bun, de modă veche și oarecum pompos.  Dar avea felul lui de a te face să te simți special. Te asculta întotdeauna cu seriozitate și arăta interes față de planurile și dorințele tale pentru viitor. Dacă te întreba „Cum ești?” mi‑am dat seama că dorea într‑adevăr un răspuns mai amplu decât simplul „Bine” și voia să‑i povestești și în detaliu zi după zi toată săptămâna pe care ai avut‑o.

Deși eu eram mai nebunatică și mai energetică, el doar zâmbea la afirmațiile mele nesăbuite și la entuziasmul meu copleșitor. Spunea că dau dovadă de calități de lider și că voi ajunge ceva în viață.

El m‑a învățat multe lucruri, însă unul din lucrurile cele mai importante pe care l‑am învățat de la el a fost cum să fac un compliment. Iată câteva lucruri pe care le‑am observat la el:

  • El făcea complimente așa firesc, însă întotdeauna personalizate și Nu zicea nimic drăguț doar din politețe sau din „datorie” socială. Simțeai că dacă n‑ar avea ceva de spus mai bine n‑ar spune nimic decât să spună ceva generic sau nepăsător.
  • Majoritatea complimentelor pe care le făcea erau recunoașteri ale efortului sau a unei caracteristici pozitive pe care dorea să o vadă la elevii lui. Chiar și atunci când complimenta îmbrăcămintea, o făcea prin a recunoaște că te‑ai străduit să fii bine aranjat.
  • Făcea observații pozitive despre oameni fie că aceștia erau sau nu în preajmă. Acesta a fost unul dintre aspectele din care am înțeles că era neprefăcut și sincer, fiindcă nu o făcea doar ca să le gâdile egoul sau să‑i facă să se simtă bine, ci aprecia sincer ceva la ei sau îi plăcea ceva ce ei făcuseră.
  • Dacă auzea pe altcineva spunând ceva pozitiv despre tine, repeta lucrul bun ce‑l auzise. Pe de altă parte, nu l‑am auzit niciodată spunând sau repetând ceva negativ.

Secretul lui fusese că era interesat de oameni și suficient de smerit să‑și facă timp să îi observe. Și astfel a creat o rețea de oameni – atât colegi cât și elevi – care îl iubeau. Nu prea vorbea despre altceva decât de muzică; cu siguranță nu preda nimic altceva – dar fie că elevii lui au devenit apoi muzicieni, profesori, doctori, sportivi, pastori sau ingineri, cu toții am devenit mai buni datorită complimentelor sale.

Dacă nu ai încă o relație personală cu Iisus, El dorește să facă parte din viața ta, atât aici și acum, cât și pentru eternitate. Poți începe această relație cu El rugându‑te:

Iisus, te rog să mă ierți pentru toate greșelile mele. Deschid ușa inimii mele și Te invit în viața mea. Te rog să mă umpli cu dragostea Ta și cu Duhul Tău cel Sfânt, să mă ajuți să Te cunosc și să mă călăuzești pe calea adevărului. Amin.