Vecina mea, Martha, a trecut la cele sfinte săptămâna aceasta după o lungă luptă cu boala emfizem pulmonar. Îmi va lipsi şi m-am gândit mult la ea în ultimele zile.

Când eu şi soţul meu, Dan, ne-am mutat în cartier Martha ne-a invitat la un ceai şi prăjiturele. Am stat în sufrageria ei imaculată şi am povestit despre familia noastră şi despre munca voluntară pe care o făceam în Mexic. Mă simţeam ca acasă la ea şi eram recunoscătoare să am o vecină precum Martha care se preocupa să ne facă să ne simţim bineveniţi.

În ultimii opt ani m-am uitam aproape zilnic pe fereastră şi am spus o rugăciune pentru Martha. Mă simţeam responsabilă să mă preocup de ea şi să fiu acolo dacă avea nevoie de mine.

Pentru că, vezi tu, Martha era singură. Nu avea copii iar soţul îi murise deja. În ultimul an o ducea tot mai rău cu sănătatea iar Dan îi lua în fiecare dimineaţă ziarul şi i-l lăsa la uşă, ca să-i fie mai uşor să-l ia. Într-o zi i-am observat grădinarul tunzându-i peluza. Apoi zgomotul a devenit mai puternic şi mi-am dat seama că tundea şi peluza noastră. Martha mi-a făcut semn cu capul din uşă ca şi cum vroia să-mi spună că ne mulţumeşte pentru bunătatea lui Dan.

Eu admiram grădina impecabilă a Marthei şi a fost o onoare pentru mine când m-a rugat să am grijă să-i ud florile cât a fost plecată într-o vacanţă. Plantele Marthei erau copilaşii ei. Le dădea dragoste şi grijă iar ele creşteau din plin.

Ieri a fost pe aici cea mai bună prietenă a Marthei. Am vorbit câteva minute şi ea mi-a explicat că Martha luase un împrumut iar acum banca va veni să-i ia casa. Am întrebat-o ce se va întâmpla cu plantele şi ea m-a sfătuit să le iau eu şi să am grijă de ele deoarece odată ce vor veni cei de la bancă şi vor sigila proprietatea plantele se vor pierde. Din nou m-am simţit onorată. Plantele Marthei îi aduseseră atâta bucurie iar acum mă vor bucura pe mine şi familia mea.

Martha m-a învăţat multe şi vreau să mă asigur că moştenirea ei de bunătate şi prietenie, precum plantele ei, va trăi mai departe. În viitor voi face şi eu ca ea, să întâmpin vecinii noi. Nu mă voi băga cu forţa în vieţile lor dar le voi aduce la cunoştinţă să sunt disponibilă dacă au nevoie de orice. Cu toţii avem nevoie uneori de un vecin bun.