Verva sau ardoarea Crăciunului?

Cu câţiva ani în urmă, de Crăciun, stăteam la uşa unui magazin şi admiram o scenă de Crăciun, foarte frumos aranjată. Atunci au trecut pe acolo grăbite o mămică cu o fetiţă de mână. Observând decorul, fetiţa o trase pe mamă de mână şi exclamă: „Mami! Mami! Lasă‑mă, te rog, să mă uit puţin la Iisus!” Însă mama îi răspunse cu o voce obosită că nu au făcut nici măcar jumătate din cumpărăturile de Crăciun deci, nu se pot opri. Aşa că au mers mai departe, mama trăgând‑o pe fetiţa dezamăgită de mână.

Mult timp după aceea, cuvintele fetiţei şi‑au găsit ecou în sufletul meu: „Lasă‑mă, te rog, să mă uit puţin la Iisus”. M‑am gândit şi la mine şi la timpul pe care l‑am petrecut atunci, de Crăciun, în vâltoarea vieţii care îşi accelerează şi mai mult ritmul în sezonul cumpărăturilor. Câte minute am petrecut, oare, la cumpărături, sau pregătind mâncarea şi ornamentele, şi câte minute am petrecut cu Acela a cărui naştere şi viaţă este, de fapt, motivul pentru această sărbătoare?

Iisus este întotdeauna foarte aproape de noi. El este „la dreapta noastră” şi „mai apropiat decât un frate”.1 Lui îi putem vorbi liber. Naşterea Sa este esenţa Crăciunului. Darurile Sale pentru noi toţi – pacea, dragostea şi fericirea inimii – sunt ingredientele esenţiale pentru un Crăciun magic. El ne întinde aceste daruri şi ne spune: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă pentru sufletele voastre”.2 Însă nu vom putea beneficia niciodată de acestea dacă dăm înainte, cu lista nesfârşită de cumpărături în mână, prea ocupaţi  să ne oprim şi să observăm că El este lângă noi.

Există o vorbă veche care spune: „Roua nu se aşează atunci când este furtună”. Tot aşa nici noi nu vom trăi plăcerea şi bucuria timpului petrecut cu Iisus dacă suntem mereu într‑o goană nebună după realizări. Iar roua Raiului şi binecuvântările Crăciunului nu vor cădea line peste inimile şi vieţile noastre decât atunci când ne vom opri pentru câteva minute şi, în linişte, ne vom gândi la El. Fără El este ca şi cum renunţăm de bună voie la singura bucurie adevărată şi de durată şi la singura dragoste perfectă pe care am putea‑o trăi şi am putea‑o împărţi cu alţii în viaţa aceasta.

De ce nu ne‑am bucura cu adevărat de ceea ce înseamnă cu adevărat Crăciunul? De ce nu am tăia câte ceva de pe lista de îndatoriri ca să ne bucurăm de ceea ce este frumos? Evenimentul Crăciunului este împresurat cu atât de multe lucruri minunate şi frumoase de văzut. Ar fi păcat să le pierdem pentru că ne aglomerăm Crăciunul cu o mulţime de alte lucruri mai puţin folositoare – să împachetăm una şi alta, să ne grăbim să mai terminăm una‑alta, să gătim atâtea feluri de mâncare. Iar dacă nu ne oprim să ne bucurăm de Crăciun, viteza care ne propulsează ne va face să trecem şi peste Anul Nou, ca apoi să oftăm „Abia am supravieţuit Crăciunului!”

Iisus a venit  să ne binecuvânteze vieţile. Iată motivul pentru care avem Crăciunul! El a spus că a venit  să ne aducă viaţa şi ca să o avem din abundenţă.3 Iar apostolul Pavel ne spune: „Avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos”.4 N‑ar trebui ca pacea şi viaţa, în plinătatea lor, să ne ocolească. Ne‑au fost date  să ne bucurăm de ele, cu ocazia acestui Crăciun dacă îi dăm lui Iisus o şansă în vieţile noastre şi un loc în inimile noastre.

Să petrecem deci câteva minute cu Iisus. Esenţa Crăciunului este în El. Eu sper ca anul acesta sărbătoarea naşterii Sale să ne atingă inimile într‑un fel nou. Să învăţăm mai multe despre darurile pe care El ni le‑a dat de Crăciun cu atâta timp în urmă. Să fim o parte activă a Crăciunului, asemenea Lui. Să ne oprim şi să privim către Iisus.

  1. Psalmul 16:8; Proverbe 18:24
  2. Matei 11:28-30
  3. Vezi Ioan 10:10.
  4. Romani 5:1