Aveam 10 ani când am auzit pentru prima oară de Albert Schweitzer și am fost foarte impresionată de dedicarea lui – atât de mult încât chiar mă gândeam să devin doctor și să îl urmez în munca sa din Africa. În acele vremuri dacă doreai să afli mai multe despre ceva sau despre cineva trebuia să cauți în cărți și în enciclopedii și de cele mai multe ori trebuia să mergi la bibliotecă. Cu alte cuvinte, curiozitatea nu își găsea satisfacerea imediat și implica un oarecare mister și surpriză.
Eu eram un șoarece de bibliotecă și până atunci eroii mei erau cei fictivi – Robin Hood sau Mary Poppins. Cu imaginația mea bogată mi‑am inventat și proprii eroi, până în ziua în care am început să citesc despre oameni adevărați, misionari, exploratori, luptători pentru libertate și așa mai departe.
Albert a fost primul dintr‑o lista lungă, urmat de Martin Luther King, John Kennedy, Gandhi, Florence Nightingale și mulți alții. Mi‑am dat seama că, pe lângă nemernicii despre care trebuia să citesc în cărțile de istorie de la școală, pământul acesta a văzut și câțiva oameni uimitori!
Deci, de la o vârstă fragedă m‑am hotărât să intru în categoria celor care schimbă lumea. La fiecare câteva săptămâni îmi schimbam pasiunea pentru o altă țară, sau o altă profesie, în funcție de eroul despre care citeam la momentul respectiv. Acum, după mulți ani, mă bucur să spun că acea dorință a mea s‑a împlinit. Am putut să‑mi urmez inima și am petrecut ani buni în zone dificile de misiune și încă îmi mai dedic o mare parte din timp pentru cei nevoiași și pentru cauze nobile.
Am plătit totuși un preț și am făcut greșeli, dar iată partea cea mai bună. Vorbind despre greșeli, unul din efectele secundare ale erei moderne a „accesului imediat la informație” este că am putut să citesc mai multe despre eroii mei din trecut și cei din prezent și am descoperit că nu erau chiar așa de perfecți și fãrã de păcat precum mi i‑am imaginat eu. Tuturor li s‑au muiat uneori picioarele, iar lucrurile în care credeau, pe care le‑au spus sau le‑au făcut, ar fi putut fi inițial descurajante.
Însă mai târziu, tocmai „imperfecțiunile” și slăbiciunile lor umane m‑au încurajat când s‑a întâmplat să cad și eu de pe piedestalul meu.
Binele pe care l‑au făcut acești oameni care au schimbat lumea a întrecut greșelile lor și este o dovadă a faptului că nu trebuie să fii perfect ca să schimbi partea ta de lume. De fapt, nici unul dintre ei nu a fost perfect, însă și‑au schimbat partea lor de lume!