Anul trecut, prin preajma Paştilor, mă simţeam cam nemulţumit de mine, simţind că nu mă ridic la nivelul cerinţei Evangheliei de a-i iubi pe ceilalţi oameni şi de a trăi o viaţă altruistă. Simţeam că mă preocup prea mult de lucrurile materiale şi am început să mă străduiesc să mă schimb.
Apoi am avut o experienţă ciudată când mă întorceam spre casă cu autobusul aglomerat la oră de vârf. Când am urcat în autobus împreună cu soţia doi tineri amabili ne-au cedat locurile. Sally a acceptat, însă eu nu. „Nu, mulţumesc!” am spus. „Şi voi păreţi obosiţi”.
M-am simţit destul de bine şi m-am felicitat singur pentru fapta bună pe care o făcusem, până când o fată ce stătea lângă mine m-a atenţionat atingându-mă pe braţ. „Domnule” – părea iritată – „vă puteţi controla vă rog geanta? Se tot mişcă şi m-a lovit deja de câteva ori”.
Atât au ţinut bunele mele maniere! Mi-am cerut scuze dar m-am simţit foarte prost, probabil tot aşa cum s-a simţit şi Pavel când a spus: „Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac”. 1
Pe măsură ce Paştile se apropiau iar eu îmi pregăteam mesajul pe care doream să-l împărtăşesc grupului nostru de studiu biblic, am fost surprins de acest paradox, de a mă simţi prost din cauza imperfecţiunilor mele în vreme ce întregul scop al morţii lui Iisus pe cruce a fost ca să ne salveze de păcatele şi de greşelile noastre şi să ne dea puterea de a-L iubi pe Dumnezeu şi unul pe altul.
Într-altă zi, pe când priveam munca lui Iisus în filmul Son of God (Fiul lui Dumnezeu), 2 am înţeles dintr-o dată, din nou, un principiu la care nu mă mai gândisem de ani de zile: la momentul morţii Sale pe cruce, Iisus a şters totul cu buretele şi ne-a dat un nou început. 3 Pentru prima oară după mulţi ani am înţeles cât de zadarnice fuseseră eforturile mele de a trăi după nişte standarde de neatins. Iată-L pe El, pironit pe cruce, spunându-mi: „Eu am plătit preţul pentru tine. Tu nu trebuie decât să trăieşti noua Mea lege pe cât de bine poţi. Eu te voi ajuta şi voi lucra prin tine”.
Ideea a fost eliberatoare! În timp pierdusem acea simplitate şi convingerea că totul este prin harul Lui şi nu prin faptele şi strădaniile noastre de a face bine. 4 A fost minunat să mi se reamintească că numai Dumnezeu este bun, 5 iar noi suntem doar instrumentele Sale.