Nu ți s‑a întâmplat niciodată să dorești să ajuți pe cineva sau să faci ceva semnificativ pentru omenire, ca apoi intențiile tale bune să fie date la o parte de gândurile că eforturile tale nu vor da rezultate?

Așa ceva mi s‑a întâmplat și mie când m‑am oprit împreună cu soția la un fast food care servea pui prăjit. După ce am dat comanda ne‑am pus tăvile cu mâncare pe o masă de pe la mijlocul sălii.

La o masă alăturată stăteau doi tineri care, se vedea clar că, erau frați. Am observat că împărțeau o porție de mâncare, dintre cele mai ieftine și mai mici. Iar unul dintre ei nici nu arăta prea bine.

Mi­‑a venit în minte gândul: Cumpără‑le încă o porție. Am început să mă ridic ca să mai pun o comandă de mâncare când mi‑a venit în minte un alt gând. Cum le vei oferi această mâncare? Poate nu vor accepta ceva de milă de la un străin și vei părea ca un idiot cu o cutie de pui în mână!

Asta m‑a făcut să mă așez la loc.

După câteva minute lungi de agonie m‑am aplecat spre soția mea și i‑am explicat în șoaptă situația. S‑a uitat și ea către cei doi frați, apoi s‑a întors către mine și mi‑a spus: „Dacă Dumnezeu ți‑a pus pe inimă să le cumperi de mâncare atunci așa trebuie să faci!”

Încurajarea ei era exact ceea ce aveam nevoie să aud, așa că am mers și am mai comandat mâncare și pentru ei. Eram totuși nesigur să mă duc la masa lor să le dau mâncarea. Însă această problemă a fost curând rezolvată.

Fratele mai mic a venit la tejghea, chiar lângă mine, ca să ceară ketchup. I‑am spus să mai aștepte puțin până ce vânzătorul i‑a ambalat mâncarea, un dar din partea noastră.

Atunci i‑au dat lacrimile și ne‑a explicat că fratele lui are o boală în stadui terminal și a fost externat din spital ca să își trăiască ultimele zile cu familia. „Fratelui meu îi place mult puiul prăjit, de aceea l‑am adus aici ca să se bucure de o porție. Dar momentan sunt fără serviciu și nu am prea mulți bani, așa că împărțim o porție. Vă mulțumesc foarte mult!”

Acum a fost rândul meu să îmi dea lacrimile, când am înțeles cât de ușor aș fi putut rata să îi ajut pe cei doi frați. Îngrijorarea mea că darul meu nu va fi bine primit era complet nefondată. Și fiindcă am urmat imboldul lui Dumnezeu am adus un pic de fericire în situația lor dificilă.