Petru era uimit. Împreună cu Iacov şi cu Ioan el l-a urmat pe Iisus pe munte când dintr-o dată „faţa Lui a strălucit ca soarele şi hainele I s-au făcut albe ca lumina”. Apoi priveliştea a devenit şi mai uimitoare: Moise şi Ilie – decedaţi de mulţi ani – au apărut şi au început să vorbească cu Iisus.[Bazat pe Matei 17:1-8.]
Nu-i de mirare că Petru a fost uimit, dar nu a rămas fără cuvinte. Petru, ucenicul vorbăreţ şi uneori impulsiv al lui Iisus, cel care a avut curajul să păşească pe apă la porunca lui Iisus,[Vezi Matei 14:27-29.] era un om de acţiune. Răspunsul lui la acest eveniment extraordinar a fost probabil cel tipic. Nu s-a mulţumit doar să asculte în linişte conversaţia dinaintea lui şi să mediteze asupra semnificaţiei sale, ci a întrerupt-o cu o sugestie îndrăzneaţă.
„Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei monumente: unul pentru Tine, unul pentru Moise şi unul pentru Ilie”.[Matei 17:4, traducere după Biblia în limba engleză.]
Acesta era probabil un mod grozav de a imortaliza evenimentul, însă această intervenţie a întrerupt brusc conversaţia. Dumnezeu vorbea din ceruri, iar ucenicii au înlemnit şi au căzut cu feţele la pământ. Când şi-au deschis ochii Moise şi Ilie plecaseră.
Şi nouă ni se întâmplă uneori să nu preţuim prezentul decât când este prea târziu şi clipa a trecut. Un fluture minunat s-a aşezat pe o piatră în grădină; fugim să luăm aparatul foto şi între timp fluturele a zburat. Batem trotuarele ca să admirăm arhitectura oraşului pe care îl vizităm dar nu vedem istoria propriului nostru oraş. Numărăm zilele până la vacanţa pe care o vom petrece în natură dar nu apreciem copacii şi florile din parcul local. Poate că am găsi mai multă împlinire şi satisfacţie în viaţa noastră dacă nu am fi cu gândul doar la viitor, ci ne-am concentra şi asupra momentului prezent.
[divider icon=”ellipsis-horizontal” style=”none”]
Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea! – Psalmul 118:24
Prezentul este întotdeauna un eveniment care poate fi folosit sau neglijat, dar niciodată nu poate fi retrăit. – Canon Wynne (c. 1850)
Momentele de aur din viaţă trec în grabă pe lângă noi iar noi nu vedem decât nisipul; îngerii ne vizitează, iar noi nu îi conştientizăm decât după ce au plecat. – George Eliot (1819–1880)