Era o zi perfectă de primăvară. Un vânt blând şi cald a anunţat venirea acestui anotimp. Toţi în jurul meu erau în toane bune. Însă tocmai în astfel de zile, când ne aşteptăm mai puţin, atunci Dumnezeu pare să ne surprindă cu o mică lecţie.

În acea dimineaţă am primit o scrisoare neaşteptată de la un prieten. Conţinea multe veşti proaste – suficiente cât să îmi scufunde bărcuţa fericită şi pe alţi câţiva alături de ea. Am fost devastată. Dintr-o dată bucuria celorlalţi mă enerva. Îmi doream să plece cu toţii şi să ia soarele cu ei.

Apoi a sunat vecina şi mi-au trecut prin minte tot felul de gânduri negre şi neplăcute.

„Doctorul mi-a făcut reprogramare pe după-masa asta”, mi-a spus ea, „dar am o problemă. Nu va fi nimeni acasă să o supravegheze pe Valerie. Crezi că poţi sta tu cu ea până mă întorc?”

Barca mea şi-a dat ultima suflare. Să am grijă de copii? Eu? Ultimul lucru pe care mi-l doream era să poluez cu starea mea proastă şi inocenţa fragedă a unui copil.

Am încercat să mă scuz dar în cele din urmă am acceptat. Sărmanul copil!

Într-o clipă m-am trezit în apartamentul lor, stresată şi posomorâtă.

Valerie intră veselă. „Mi-am adus creioanele!” exclamă ea.

Zâmbea şi m-am forţat să zâmbesc şi eu. „Vrei să spui să … colorăm?

Ea dădu din cap, dispăru pentru o clipă apoi reveni cu o geantă roşie cu tot felul de materiale pentru desenat.

Sinceră să fiu, nu aveam chef de colorat dar m-am impulsionat şi am ajutat-o pe Valerie să răstoarne totul pe masă. Am pus un CD cu muzică de Ceaikovski şi ne-am pus pe treabă să colorăm un desen cu o femeie cu părul lung şi multicolor.

Spre surprinderea mea timpul parcă zbură, purtată fiind de muzica clasică şi de artă într-o lume utopică.

Ei bine, nu ştiu dacă pot numi lucrul acela „artă” aşa că mai bine să-i spunem „terapie”.

După trei ore creasem câteva capodopere abstracte, am ascultat multă muzică din Lacul Lebedelor iar eu m-am liniştit. Cu o minte limpede am înţeles că şi atunci când sunt mari dezamăgiri sau catastrofe în vieţile noastre, există întotdeauna o soluţie.

Soluţia mea a fost simplă. Neaşteptată. Revigorantă.

Şi foarte recomandată.