Tag Archives: Istorisiri personale

  • Merită patruzeci de mii

    În viață există două atitudini opuse. Atitudinea motivatoare a unora îi face să muncească din greu și să devină mai buni. Ei au de asemenea abilitatea de a‑i inspira și pe alții să procedeze la fel. Altfel stă treaba cu oamenii pe care eu îi numesc „de-motivatori”: ei au efectul opus. Când ești în preajma […]

  • Camionul problemă

    Ai fost vreodată blocat în spatele unui camion în mijlocul traficului la oră de vârf? Camioanele murdare, încărcate cu tot felul de metale ruginite și fumul înecăcios de la eșapament sunt o priveliște obișnuită în Africa. Nu este deloc plăcut să te nimerești în spatele unuia dintre acestea în trafic. M‑am nimerit să aud discuția […]

  • O trăsătură de aur

    Priveam la TV emisiunea X Factor, în care cântăreți din întreaga Americă participă la un concurs de talente în care premiul este un contract de înregistrare de milioane de dolari. Pentru cei care nu cunosc emisiunea, în fiecare episod juriul alege care concurent merge în etapa următoare în funcție, bineînțeles, de talentul său! Dar mai […]

  • Succesul și reușita

    Îmi este greu să definesc succesul, mai ales în legătură cu munca mea. S‑ar putea spune că la orice proiect care îmi ia mai mult de 40 de ore pe săptămână din viață ar trebui să se întrevadă un oarecare succes. Ar trebui să implice o promovare, entuziasm și un sentiment de mândrie și de […]

  • The snowball effect

    Fred avea 19 ani când drumurile noastre s‑au intersectat – un tânăr ambițios dar tulburat, în căutarea unui scop în viață. După ce a părăsit căminul părintesc a încercat să‑și câștige existența prin mai multe feluri și, din păcate, a făcut și câteva alegeri greșite; dar avea potențial să se schimbe, iar Fred era binecuvântat […]

  • Teleportare – sau transformare

    Cu câțiva ani în urmă, am călătorit cu autocarul noaptea împreună cu o prietenă către o altă parte a Africii de Sud. Ne‑am pus bagajele în cală, ne‑am băgat căștile în urechi și ne‑am îmbărbătat pentru lungile și neconfortabilele ore ce aveau să urmeze. Înainte de călătorie, îmi amintesc că mă gândisem Mi‑aș dori să […]

  • Să Îi dai toate bucățile

    Credeam că viața mea e completă. Aveam un soț iubitor, patru copii minunați și o viață împlinită în muncă umanitară. Ne mutasem în Indonezia ca să lucrăm într‑un centru pentru copii cu dizabilități sponsorizat de International Council on Social Welfare și ne bucuram de întrega experiență. Însă după ce l‑am născut pe al cincilea copil […]

  • Singur?

    Mă aflu într‑o piațetă din Sarajevo. Mă atrage mereu să revin în această țară care a suferit atât de mult în ultimul timp. Mă copleșesc amintirile. Când cei doi copii ai mei erau mici am fost în această piațetă cu ei să se dea cu rolele. Au alergat, s‑au jucat, s‑au întrecut între ei și […]

  • Dă mai departe

    M‑am așezat pe scaun și am așteptat ca avionul să decoleze. Spatele mă durea, iar mâinile și picioarele îmi erau înțepenite din cauza celor cinci ore de condus până la aeroport, plus două ore cu primul avion. Nu așteptam cu bucurie următoarele cinci ore de zbor la clasa a doua, unde scaunele sunt mai înghesuite. […]

  • Dragostea nu încetează să iubească

    Mulți cunoaștem versetul „Dragostea nu dă greș niciodată”.1 Apare în cărțile de devoțiune pentru copii. Este amintit prin cântec, povești și poezii. Nu-mi amintesc să nu fi știut vreodată acest verset. În copilărie înțelegeam că spune că dragostea este destul de puternică ca să‑mi aducă ceea ce doream. „Dragostea” era asul din mânecă cu care […]

  • Ca un roller coaster

    Îmi amintesc că aveam cam 14 ani când m‑am dat prima oară pe un roller coaster. În timp ce vagonașele urcau prima rampă și tot sângele mi s‑a dus în picioare, îmi amintesc că m‑am întrebat: Ce m‑a apucat să fac asta? Apoi a urmat succesiunea amețitoare de urcușuri și coborâșuri, fără oprire și fără […]

  • Povestea unei micuțe baterii

    Eram cu soția în SUA pentru o înmormântare. Am închiriat o mașină și ne rezolvam niște treburi prin oraș. Eu aveam nevoie de un atelier de reparat ceasuri să‑mi cumpăr o baterie nouă și să cer să‑mi fie montată pe bătrânul meu ceas de mână. Am intrat în două centre comerciale să întrebăm, dar nimeni […]