În copilăria mea la ferma Pleasant Hill, New York, am avut întotdeauna o mulţime de găini alergând de colo-colo după râme şi insecte, scormonind pământul după rădăcini şi trăind o viaţă în general uşoară şi fericită. Acesta este unul din motivele pentru care, în ciuda bugetului meu modest pentru mâncare, continui să cumpăr ouă ecologice. Eu cred că găinile fericite fac ouă mai bune.

Un lucru pe care l-am observat de când eram mică este că între găini există o ierarhie. Majoritatea găinilor sunt fiinţe umile şi sociabile care îşi văd de treaba lor. Însă unele dintre ele se umflă în pene, se impun asupra celorlalte găini şi le smulg penele de la coadă.

La început poate părea un obicei amuzant. Îmi amintesc urmărind anumite găini cum mergeau prin spatele celorlalte şi le smulgeau cu atâta mândrie penele. Poate aveau ceva de împărţit cu celelalte găini. Poate că găina care smulgea penele încerca să facă o declaraţie faţă de celelalte găini că cea căreia i se smulgeau penele se credea prea importantă şi trebuia pusă la locul ei. Probabil găinile nu păcătuiesc atât cu limbile cât cu ciocurile lor.

Lucru ciudat însă, smulgerea penelor din coadă a devenit o provocare amară. Regula de Aur a ajuns să fie aplicată invers; ceea ce făceau ele altora li se făcea şi lor. Cu cât le smulgeau mai multe pene altora cu atât mai mult li se smulgeau şi lor penele. În final, unele din cele mai frumoase găini ale noastre arătau chiar ridicol.

Crescătorii de găini au discutat despre această situaţie cu smulsul penelor. Ştiau cu toţii că este o problemă, dar nu prea aveau soluţii, decât să le despartă pe cele ce smulgeau penele ca să nu se răspândească problema. O explicaţie obişnuită ar fi să dai vina pe lipsa de vitamine, deoarece găinile mai bine hrănite au mai puţine probleme cu smulsul penelor. La ferma noastră, găinile care smulgeau pene ajungeau de obicei în supa de duminică decât în curtea de păsări.

Eu eram un copil mai ciudăţel şi am urmărit mult găinile şi am învăţat de mică că cea mai bună apărare nu este deloc apărarea. În orice situaţie socială am învăţat să evit smulsul penelor cozii. Spre deosebire de animalele mai competitive din lanţul trofic care cred că trebuie să mănânce sau vor fi mâncate, eu mi-am dat seama că smulsul penelor era în esenţă un obicei auto-distructiv. Mai bine este să fii în curte, înconjurat de ale găini, decât în oală.

Iisus a spus-o foarte frumos în Predica de pe munte: „Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul”. 1 Sau cum ar spune crescătorii de găini, ei vor moşteni curtea!

  1. Matei 5:5