Să Îi dai toate bucățile

Credeam că viața mea e completă. Aveam un soț iubitor, patru copii minunați și o viață împlinită în muncă umanitară. Ne mutasem în Indonezia ca să lucrăm într‑un centru pentru copii cu dizabilități sponsorizat de International Council on Social Welfare și ne bucuram de întrega experiență.

Însă după ce l‑am născut pe al cincilea copil lucrurile au început să se schimbe. Noaptea au început să mă chinuie coșmarurile iar depresia să umbrească toate aspectele vieții mele. Apoi mi s‑a destrămat și căsnicia.

Cam tot în acea perioadă m‑am împrietenit cu câteva mămici care erau și ele de naționalități străine. Erau creștine și și‑au deschis căminele și viețile pentru mine, s‑au rugat pentru mine și m‑au călăuzit către Cuvântul lui Dumnezeu.

Încurajată de ele am început să‑mi găsesc răspunsurile în Biblie. Într‑o zi, pe când citeam din Biblie, am fost mișcată până la lacrimi de aceste cuvinte din Isaia 54:

„Nu te teme, căci nu vei rămâne de rușine; nu roși, căci nu vei fi acoperită de rușine, ci vei uita și rușinea tinereții tale și nu‑ți vei mai aduce aminte de văduvia ta, căci Făcătorul tău este bărbatul tău… El este Răscumpărătorul tău.

Îți voi învăța copiii, iar ei vor avea pace”.  [[Isaia 54:4-5,13 tradus din engleză]]

Deși acest pasaj a fost scris cu mii de ani în urmă am simțit că Dumnezeu îmi vorbește în mod personal. Nu am înțeles complet întregul mesaj, dar l‑am tot recitit și m‑am simțit cumva liniștită.

A însemnat un moment de cotitură pentru mine. Nu după mult timp mi‑au dispărut visele urâte și pentru prima oară după luni de zile am putut să dorm și eu liniștită. Am devenit în general mai fericită și mai optimistă. Am continuat să trăiesc în Asia de Sud-est și să‑mi cresc cei cinci copii, care acum au ajuns oameni mari, s‑au căsătorit și m‑au binecuvântat deja cu patru nepoți.

Dacă privesc în urmă pot să observ modul în care Dumnezeu și­‑a împlinit acele promisiuni. El a luat bucățile vieții mele sfărâmate și le‑a lipit la loc.