Mai demult aveam propriile mele definiţii pentru îndurare şi răbdare. A îndura însemna să tolerezi ceva, iar răbdarea să nu tolerezi nimic. Una era exprimată în „aş vrea să nu fi avut” iar cealaltă „aş vrea să fi avut”. Însă în ambele cazuri, mai ales în ceea ce priveşte îndurarea, sunt mai multe de zis.
Când m-am uitat ce înseamnă cuvântul grecesc μακροθυμέω (pronunţat makrothumia), tradus în unele Biblii „îndelungă răbdare”, am văzut că mai era o faţetă. Makro înseamnă „lung” (nimic nou aici) iar thumia înseamnă temperament, ceea ce a fost o revelaţie. Deci, o traducere mai precisă pentru makrothumia ar fi îndelung temperat, ca opus pentru puţin temperat (impulsiv).
Cu ceva timp în urmă, când cumnatul meu s-a întors de la o conferinţă mi-a spus că unul dintre vorbitori a spus că, în ziua de azi, dacă îţi sare repede ţandăra se numeşte Tulburare explozivă intermitentă. Dacă acum ieşirile bruşte din fire sunt considerate o boală mentală, atunci are logică să spunem că îndelunga răbdare este un semn de bunăstare mentală. Vorbitorul a continuat prin a spune că această boală a ajuns să atingă un număr alarmant ceea ce pot susţine şi eu cu ceva ce mi s-a întâmplat mie.
Ieri eu şi soţia mergeam prin oraş când o femeie bine îmbrăcată din spatele nostru şi-a dat drumul la gură cu o serie de înjurături ce l-ar fi făcut să roşească şi pe un rapper. Se pare că se enervase că un bătrânel pe bicicletă mergea pe trotuar. Eu am fost surprins de această furie a doamnei elegante.
Noi locuim într-un oraş pe litoral şi ne putem aştepta ca populaţia să crească în lunile de vară. Este bine pentru economia locală însă face ravagii în trafic, în preţurile mâncării şi în alte aspecte ale oraşului nostru comod de altfel. Deci, cel puţin aici, noi intrăm în sezonul în care exersăm cum să avem îndelungă răbdare.
În cartea Coloseni, Sfântul Pavel enumeră unele dintre calităţile pe care creştinii ar trebui să le cultive şi – ai ghicit – una dintre ele este îndelunga răbdare. „Îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi… iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii.” – este liantul care le ţine pe toate la un loc – „Pacea lui Hristos să stăpânească în inimile voastre”. 1
Ce altceva mai poate fi spus?
- Coloseni 3:12-15↑