Anul a fost plin de evenimente, termene limită și realizări. Lucram din greu predând limba engleză într-o școală privată și acasă. Simultan studiam și pentru diplomă la filologia rusă și pentru Certificatul Cambridge de cunoaștere a limbii engleze. În plus, conduceam întâlniri creștine într-un centru universitar și un club de conversație în limba engleză. Aveam un program încărcat și îmi plăcea asta.

Apoi a venit lucrarea mea de diplomă. Am lucrat la ea tot anul adunând materiale, analizând informații, cerând sfatul profesorilor, scriind și rescriind, etc. Pe la sfârșitul lui februarie am crezut că munca grea a trecut și că nu mai aveam de finalizat decât detaliile. Cât de dezamăgită am fost când profesorul meu coordonator mi-a spus că „opera mea de artă” nu se ridica la nivelul așteptărilor și că trebuia să o refac de la zero!

Până atunci mă descurcasem destul de bine cu toate, predam dimineața și după-masa și învățam seara și în weekend și avem timp și de prieteni. Însă acum lumea mea s-a sfărâmat. Aveam doar două luni ca să îmi refac lucrarea înainte să trebuiască să o predau, la începutul lui iunie. Într-o lună și jumătate trebuia să îmi susțin și examenul la engleză. Elevii mei de la școală aveau și ei examenul de an în mai, ceea ce înseamna mai multă muncă decât de obicei – de terminat cărți, de completat formulare, de actualizat foile matricole ale cursanților, etc. Eram copleșită.

Pe la începutul lui mai eram îngrijorată, stresată, mă simțeam incapabilă și aproape deprimată. Apoi, probabil firesc, m-am îmbolnăvit fizic. Am stat o săptămână în pat cu bronșită, febră și o tuse rea. În această situație de odihnă forțată am citit Biblia, m-am rugat și am vorbit cu Iisus. Lecția mea principală a fost să nu mă îngrijorez și să nu mă stresez pentru diferite lucruri pentru că nu îmi era de nici un ajutor. Așa nu rezolvi nimic. Nu merită!

După ce mi-a revenit puterea mi-am rescris lucrarea de diplomă și am susținut-o cu succes. Toți cursanții mei și-au luat examenele, iar eu am terminat formularele școlare la timp. Din păcate nu mi-am trecut examenul Cambridge. Am simțit-o ca pe o pierdere dar nu a fost sfârșitul lumii. Anul viitor mă voi pregăti mai bine, să sperăm fără atât de mult stres ca acum.

Privind în urmă sunt recunoscătoare pentru perioada cât am fost bolnavă fiindcă mi-a reamintit că trebuie să-mi fac timp să comunic cu Șeful meu, să-I cer să-mi dea înțelepciunea și cunoașterea Sa și liniște sufletească. Acesta este „antidepresivul” și remediul pentru stres de care am nevoie.