Povestea lui George

– Munca asta voluntară pe care o faci… are o motivație religioasă? Dacă este ceva religios să ştii că eu sunt ateu.

Cerşetorul bătrân care m‑a tras de mâneca arăta mai mult a animal decât a om. Trupul lui zbârcit purta toate amprentele alcoolismului ex­trem, însă ochii îi erau alerţi şi parcă mă implorau.

– Am fost şi eu odată atee, i‑am spus.

Piaţa mare din Buenos Aires, unde avea loc întâmplarea, este casă pentru mulţi docheri şi pentru alţii care nu au unde altundeva să locuiască. În timpul zilei, sute de oameni caută prin gunoaie orice resturi de la tarabe. Este un loc destul de dur. De ani de zile de când frecventez această piaţă pentru aprovizionarea muncii noastre voluntare, am ajuns să-i cunosc pe majoritatea vânzătorilor şi pe alţii mereu prin preajmă. Acesta dorea să vorbească. Mi-a spus că-l cheamă Ventuză.

Pentru un boschetar beţivan era surprinzător de vorbăreţ şi de edu­cat. Acolo, în piaţă, în următoarea jumătate de oră, am ascultat poves­tea omului – toţi cei 64 de ani ai săi – inclusiv faptul că tatăl său, şef la poliţie, a fost ucis de Mafie chiar înaintea ochilor săi şi cum de atunci el a „înnebunit” şi a devenit violent de necontrolat. Când a terminat de is­torisit, ochii îi erau în lacrimi.

Ce să‑i spun? M‑am rugat în tă­cere să găsesc cuvintele potrivite.

– Vrei să fii eliberat? l‑am în­trebat.

– Eliberat de ce?

– De amărăciune şi frică.

Nimeni nu mă poate elibera de astea! a protestat Ventuză.

– Cunosc pe Cineva care o poate face, i‑am spus, şi vreau să-ţi dau un dar.

S‑a prins imediat că vorbeam despre Iisus.

– Ştii ce greu este pentru un ateu să primească acel dar? a oftat el.

– Şi eu am fost atee, îţi aminteşti? De aceea ştiu că lucrul acesta te va ajuta.

Ventuză a rămas fără replică.

– Vrei să‑L primeşti pe Iisus? l‑am întrebat direct.

S‑a uitat la mine pentru un timp, fără să scoată un cuvânt. Apoi, dintr‑o dată, a răsuflat şi şi‑a desfăcut braţele, ca şi cum ar fi primit darul pe care i‑l ofeream.

– Da, îl primesc! a spus el.

Aşa că m‑am rugat cu Ventuză să‑L primească pe Iisus ca Mântui­tor şi să‑l elibereze de frica şi amără­ciunea care l‑au condus la băutură.

Când mi‑am deschis ochii arăta un alt om!

Înainte de a ne despărţi, mi‑a spus:

– Îmi mulţumesc că mi‑ai adus această pace … şi, în altă ordine de idei, pe mine mă cheamă George.

După două săptămâni, când m‑am dus din nou prin piaţă, nici nu l‑am recunoscut! Era proaspăt bărbierit şi bine aranjat. A fost, de asemenea, bucuros să se roage îm­preună cu mine şi să primească revista Conéctate (versiunea spanio­lă a revistei ContactS).

Următoarea săptămână ne‑a spus că a citit şi recitit materialele noastre. De asemenea, a stat şi a vorbit cu Iisus vreo două ore şi a ajuns la concluzia că trebuia să­‑şi găsească de lucru. Din cauza comportamen­tului său violent şi argumentativ, fusese mereu concediat.

– Şi să nu‑ţi vină să crezi, a zis el, dar nici n‑a trecut un minut şi a venit la mine un băiat care mi‑a spus că tatăl lui îmi oferă de lucru la taraba lui … acelaşi om care, acum o lună, s‑a jurat că nu voi lucra nicio­dată din nou pentru el!

George era foarte bucuros să vadă cât de repede i‑a răspuns Iisus la rugăciune!

Tot atunci, ne‑a cerut să ne rugăm ca Dumnezeu să-l ajute să se oprească complet să mai bea.

– Mi s‑a întâmplat ceva foarte ciudat zilele trecute, a spus el. Beam cu prietenii când, dintr‑o dată, am simţit cum Iisus mă bate pe umăr şi‑mi spune să pun jos paharul de vin – şi am făcut‑o! M‑am ridicat şi am plecat. Înainte n‑aş fi făcut ni­ciodată aşa ceva! Apoi, după vreo 20 de minute, cei cu care băusem s‑au luat la bătaie, încât a trebuit să vină poliţia să facă ordine. Acest poliţist ştia că totdeauna mă putea găsi implicat în vreo bătaie, aşa că acum, când m‑a văzut stând  deoparte, fără să mă bag, m‑a întrebat: ‚Nu eşti şi tu cu ei?’ Când i‑am răspuns că nu, s‑a holbat la mine şi m‑a întrebat: ‚Ce-ai păţit?’ Iisus mă schimbă. O simt şi alţii pot să o vadă şi ei. Acum doresc să mă rog să termin complet cu băutura.

Când ne‑a spus că nu crede că mai poate supravieţui încă o iarna friguroasă pe stradă, m‑am oferit să mă rog pentru el să‑şi găsească o chirie la un preţ re­zonabil. Următoarea dată când l‑am văzut, George mi‑a spus că o firmă mare de citrice i‑a oferit o slujbă de supraveghetor, plus locuinţă.

Mai mult decât atât, mi‑a spus că acum poate din nou să dea ochii cu nevasta lui şi cu cele două fiice gemene, acum mari.

– Cu toate miracolele pe care le‑a făcut Iisus pentru mine, sunt sigur că mă poate ajuta să repar lucrurile. Acum, indiferent de pro­blemă, simt că Iisus îmi spune: ‚Încrede‑te în Mine!’

Dacă dorești să‑L cunoști pe Cel ce îți poate schimba lumea, roagă‑te pur și simplu:

Dragă Iisus, accept iubirea și iertarea Ta. Te rog să vii în inima mea și să mă ajuți să Te înțeleg și să Te urmez.