Recent am citit romanul The Screwtape Letters (Scrisorile lui Sfredelin), de C. S. Lewis, care este corespondența fictivă dintre un diavol senior pe nume Screwtape (Sfredelin) și un diavol tânăr pe nume Wormwood. Aceste scrisori includ detalii fascinante despre strategiile lui Satana de a sabota progresul meu spiritual, relația mea cu Dumnezeu și interacțiunea mea cu alții. Într‑una dintre scrisori se vorbește despre suișurile și coborâșurile vieții umane, ceea ce eu numesc „piscuri și văi”.
Într‑o scrisoare cei doi diavoli discută despre pericolul „uscăciunii și tristeții” pe care o resimte ținta lui Wormwood. Screwtape îl avertizează că Dumnezeu a intenționat să folosească aceste momente pentru a întări credința tânărului om și îl sfătuiește pe Wormwood să se asigure că tânărul nu înțelege cât de normale sunt văile și să‑l convingă că această apatie și deprimare a sa este permanentă. Citind asta mă gândesc și la ciclul vieții mele cu piscuri și văi și la ceea ce am învățat eu din văile mele.
M-am bucurat cu siguranță de „piscuri” în viața mea: perioade de succes în muncă, de progres cu studiile, de prieteni, de sănătate, de comuniune plăcută cu Iisus și de lectură inspirantă din Biblie. Dar am cunoscut și „văi” precum cea care m‑a chinuit recent. A început cu o dificultate la muncă, urmată de probleme cu studiile, comunicare dificilă cu cei dragi și în final o problemă de sănătate. Eram la pământ din toate punctele de vedere și nu aveam nici un chef să citesc Biblia sau să mă rog.
Valea mea părea că se întinde la nesfârșit și mă înghite în vidul ei întunecat și mă învelește cu disperare. Am simțit de parcă Dumnezeu și‑a făcut bagajele și a dispărut. L‑am implorat să fie aproape de mine, să mă scoată din probleme și să mă lasă se simt prezența Sa, însă El părea distant și mut. Ce s‑a întâmplat? Cu ce am greșit? mă întrebam în disperare.
Am încercat să folosesc puterea voinței și m‑am străduit să recreez entuziasmul și culmea spirituală de care m‑am bucurat când eram în vârf, însă nu a făcut decât să mă extenueze și să mă descurajeze și mai mult. În final mi‑am dat seama că credința nu poate fi măsurată prin ceea ce simțim, pentru că așa cum a spus Pavel: „Umblăm prin credință, nu prin vedere”. 1 Dacă mă concentrez asupra emoțiilor mele schimbătoare și de obicei negative nu fac decât să mă afund și mai mult în îndoieli, iar încercările mele sunt și mai greu de suportat.
Citind The Screwtape Letters mi‑a confirmat ceea ce am descoperit și eu în perioadele mele de declin. Dificultățile mele nu erau un semn că L‑am dezamăgit pe Dumnezeu sau că El m‑a abandonat pe mine. Mai degrabă acestea sunt niște experiențe umane, deși dureroase, normale într‑o lume în cădere. Deși simțeam că voi rămâne pe vecie în mizeria mea totuși am descoperit că toate văile se termină la vremea știută de Dumnezeu, iar eu ies din ele cu o credință înnoită în harul și dragostea lui Dumnezeu.
- 2 Corinteni 5:7↑