În fiecare an, în preajma Paștelui, sunt copleșit gândindu‑mă prin ce a trecut Iisus pentru noi. Atâta suferință, atâta chin și atâta durere a suportat în orele dinaintea execuției Sale crude. Fără să mai amintesc de chinul mintal din cauză că știa ce va urma. Da, știa scopul din spatele tuturor lucrurilor, dar tot era ceva îngrozitor. De fapt, Iisus a cerut, dacă ar fi fost posibil, să nu treacă de cruce.1

Putea să dea înapoi, să renunțe sau chiar să cheme îngerii să‑L salveze.2 De ce nu a făcut‑o? Fiindcă Își dorea să ne salveze pe noi mai mult decât să se salveze pe Sine de chinul fizic și mintal.

El a iubit fără prejudecată. Când un centurion roman – un participant al regimului militar roman de opresiune – a venit la Iisus și I‑a cerut să‑i vindece servitorul, Iisus l‑a vindecat bucuros. El l‑a iubit pe centurion și pe servitorul acestuia tot așa cum iubește orice om.3 Femeia samariteană de la fântână făcea parte dintr‑o cultură străină pe care evreii încercau în orice fel să o evite – și mai presus de asta era și femeie. Însă Iisus a văzut durerea din inima ei și i‑a arătat că este specială pentru Dumnezeu.4

El a trecut peste normele sociale ca să arate compasiune. El a fost înțelegător cu toți, cu riscul de a‑și altera propria reputație. O femeie (descrisă ca fiind binecunoscută pentru păcatele ei) a venit odată la Iisus în timp ce El mânca și a început să plângă de remușcare. Ea i‑a spălat picioarele lui Iisus cu lacrimile ei și le‑a șters cu părul ei. Liderii religioși și cei care cinau cu Hristos au fost oripilați că Iisus a lăsat o astfel de femeie să Îl atingă. Iisus le‑a spus pilda cu un grup de datornici cărora le‑au fost iertate datoriile și a întrebat: „Cine credeți că îl va iubi mai mult pe creditorul lor, cei cărora li s‑a iertat mai puțin sau mai mult?” Când ei au răspuns că probabil sunt cei cărora li s‑a iertat mai mult atunci Iisus a spus simplu: „Ați judecat drept”. Apoi s‑a întors către femeie și în fața tuturor i‑a spus: „Păcatele îți sunt iertate”. Și asta a fost tot.5

El i‑a vindecat pe bolnavi chiar și în zi de Sabat – zi în care era interzis prin legea religioasă evreiască să lucrezi – și a explicat de ce.6 A luat masa cu Zacheu, care era un vameș urât de oameni.7 A vorbit cu blândețe cu leproșii disprețuiți și i‑a vindecat.8

Iisus a fost mișcat de dificultățile oamenilor. Când a murit Lazăr, Iisus a plâns compătimitor.9 Când Petru a început să se scufunde în valuri, Iisus și‑a întins mâna și l‑a prins.10 După înviere, deși Petru negase cu insistență orice asociere cu Iisus, totuși Iisus l‑a menționat pe nume, înștiințându‑l că iertarea este disponibilă.11 Chiar și atunci când Toma s‑a îndoit de înviere, Iisus l‑a lăsat să Îl atingă ca să se convingă.12 Iisus a știut că ucenicii Lui erau uneori descurajați și influențați de starea lor emoțională. La fel, El știe că și noi suntem așa, dar totuși ne iubește.13

Iisus a susținut ceea ce era corect. El i‑a scos din templu pe schimbătorii de bani și i‑a numit ipocriți și mincinoși ori de câte ori avea de‑a face cu ei. Deși era înțelept, răbdător și de multe ori blând, știa să fie corect, indiferent de consecințe.14

Deci, dacă ne dorim cu adevărat să fim precum Hristos, Iisus însuși ne‑a spus cum să o facem în Matei 22:37-40 „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău [și] pe aproapele tău ca pe tine însuți”.

Dacă fiecare dintre noi L‑ar iubi pe Dumnezeu cu toată inima, sufletul și mintea atunci, în mod firesc, am asculta de El. Atunci nu am pune alți dumnezei înaintea Lui, nu I‑am nesocoti numele sau nu am uita să petrecem timp cu El. Iar dacă ne‑am iubi aproapele ca pe noi înșine atunci nu l‑am minți, nu l‑am fura, omorî, invidia și așa mai departe. De fapt, atunci ne‑am strădui să facem noi înșine ceva pentru alții. Atunci am iubi necondiționat, fiindcă așa am fost iubiți și noi. Atunci am susține ceea ce este corect, fiindcă Dumnezeu și Cuvântul Său ne sunt exemple. Atunci i‑am ajuta pe alții, știind că suntem cu toții egali în fața Domnului, chiar dacă ar implica să ieșim din tiparele acceptate social.

Uneori ne pierdem calea, Îl nesocotim pe Maestru, sau chiar negăm asocierea noastră cu El. Însă, asemenea fiului risipitor, dacă facem cale întoarsă și căutăm iertarea, Tatăl nostru va alerga spre noi cu brațele deschise.

Prin suferința, moartea și învierea Sa glorioasă din dimineața Paștelui putem trăi și noi în fiecare zi cu pasiune – pasiunea creștinului.

  1. Vezi Luca 22:42.↑
  2. Vezi Matei 26:53.↑
  3. Vezi Matei 8:8-13.↑
  4. Vezi Ioan 4:7-26.↑
  5. Vezi Luca 7:37-50.↑
  6. Vezi Matei 12:10-12.↑
  7. Vezi Luca 19:2-10.↑
  8. Vezi Luca 17:12-19; Marcu 1:40-42.↑
  9. Vezi Ioan 11:35.↑
  10. Vezi Matei 14:30-31.↑
  11. Vezi Marcu 16:7.↑
  12. Vezi Ioan 20:24-28.↑
  13. Vezi Psalmul 103:14.↑
  14. Vezi Matei 11:15; Luca 11:46; Ioan 8:44.↑