Este puţin probabil să avem şi noi chemarea lui Avraam de a fi părintele unei naţiuni. 1 Nu sunt mulţi dintre noi cei care să aibă puterea lui Samson, să-i pedepsim pe cei ce fac rău. 2 Rar se întâmplă ca cineva să primească responsabilitatea, precum Estera, de a păzii o naţiune. 3 Iar majoritatea dintre noi nu avem neînfricarea profetului Daniel de a ne risca viaţa şi trupul pentru credinţa noastră, 4 sau chiar energia apostolului Pavel, care a evanghelizat aproape întreaga lume cunoscută a zilelor sale. 5
Majoritatea dintre noi suntem mai mult precum acei indivizi fără nume din evanghelii, bărbaţi şi femei care au stat pe iarbă şi L-au ascultat pe Iisus, s-au bucurat de prânzul de pâine şi peşte şi, plini de speranţă, au lăsat cuvintele Sale să le pătrundă în inimă şi să le schimbe vieţile. 6 El ne-a dat multe de gândit, asta cu siguranţă.
Nu trebuie să facem ceva ieşit din comun sau vădit cu viaţa noastră pentru ca ea să merite. Secretul constă în a găsi care este chemarea lui Dumnezeu pentru noi şi cum putem să o împlinim cât mai bine. Unele din vieţile cele mai semnificative se pot clădi pe lucruri mărunte făcute în nenumărate modalităţi mărunte.
[divider icon=”ellipsis-horizontal” style=”none”]
Dragă Doamne, dă-mi credinţă să cred, dragoste să-i pun pe alţii înaintea mea, încredere să împart cu cei în nevoie, tărie să fac ceea ce trebuie făcut, răbdare să mă ofer să ascult şi bunătate să iau aminte la cei din jurul meu.
Aş dori să fiu un om mai altruist şi mai grijuliu, ca Tine. Te rog să vii în viaţa mea şi să mă umpli cu Duhul Tău de dragoste, ca să pot învăţa să mă gândesc mai mult la alţii. Ajută-mă să trăiesc o viaţă care să merite să fie trăită, nu neapărat prin realizări măreţe, ci prin multe fapte mărunte de iubire şi pline de semnificaţie, zi de zi – nu pentru glorie sau răsplată, ci pentru că doresc să-Ţi urmez exemplul, căci Tu eşti cel care a mers peste tot făcând bine. 7