Trezindu-mă încet din anestezie, după operația la spate, auzeam ca în surdină voci în jurul meu.

L-am auzit pe doctor prognozând descurajator: „S-ar putea să nu poată duce o viață normală și cu siguranță n-ar trebui să aibă copii cu problemele ei așa de serioase de spate”.

Altcineva adăugă: „Dacă scolioza progresează tot atât de repede ca până acum s-ar putea ca la 30 de ani să fie în scaun cu rotile”.

Mai târziu, în acea zi, când am ajuns acasă, m-am încuiat în cameră și am stat la fereastă cu orele, provind în gol cerul mohorât și plin de nori, plângând. Nu mă puteam gândi decât că îmi voi petrece toată viața în scaun cu rotile.

Aveam douăzeci de ani când am fost diagnosticată cu scolioză severă în trei părți pe coloană. După diagnosticare am fost de nenumărate ori la doctor și în spital. Scolioza s-a înrăutățit rapid. Ca să încetinesc încovoierea coloanei am început să dorm noaptea într-un mulaj de ghips iar ziua să port un corset de plastic.

Mi-am pierdut bucuria de a trăi și am devenit timidă și introvertă, de frică să nu mi se observe spatele strâmb. Purtam haine largi ca să ascund ușoara cocoașă care mi se formase pe partea dreaptă a spatelui din cauza curburii coloanei. Dar, în ciuda disperării mele, o voce interioară mă încuraja să nu renunț, iar în cele din urmă, după luni lungi de fizioterapie grea, a început să se vadă un progres ușor de vindecare.

Cu timpul mi-a crescut și credința în Dumnezeu și am înțeles că rugăciunea îmi mărește șansele de succes în atingerea țelurilor vieții mele, în ciuda eșecurilor pe care condiția mea fizică cronică mi le aducea în cale. Dumnezeu a trimis niște oameni deosebiți în viața mea, precum talentata maseuză terapeut care m-a ajutat ani la rând cu serviciile ei și prietenii care m-au ajutat la nașterea celor șapte copii ai mei. Am învățat să trăiesc pozitiv cu această provocare fizică și chiar să-mi îmbunătățesc sănătatea. Din fericire, prognoza că voi ajunge în scaun cu rotile nu s-a adeverit, iar scolioza nu s-a agravat.

Acum, după aproape 50 de ani, sunt recunoscătoare pentru obstacolele pe care am învățat să le depășesc. Rugăciunea mi-a dat victoriile peste ceea ce păreau a fi înfrângeri care puteau să-mi pună viața în pericol.