Iubirea de sine

Una dintre amintirile mele dragi din copilărie este cu sora mea mai mare când îmi citea povestea mea preferată din Biblie – povestea bunului samaritean1 – dintr‑o Biblie cu poze. Nu am uitat niciodată că „aproapele meu” nu este doar cel care locuiește lângă mine, ci oricine îmi vine în cale.

Însă au mai trecut câțiva ani buni până să înțeleg pe deplin ce spunea Iisus când zicea: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”.2 Mă concentrez așa de mult pe prima parte că uneori uit de partea a doua.

Într‑o zi, pe când treceam printr‑o perioadă mai lungă de descurajare și eram foarte nesigură pe mine, o prietenă apropiată, care a simțit starea mea de spirit, mi‑a spus: „Dacă îți iubești aproapele așa cum te iubești pe tine însuți atunci nimeni nu va vrea să fie aproapele tău”. M‑au surprins cuvintele ei și m‑au făcut să mă întreb: Oare eu mă iubesc pe mine însămi? Răspunsul meu a fost nu, ceea ce a dus la următoarea întrebare: De ce nu? Ei bine, este evident! am început să îmi trec în revistă lista lungă de eșecuri și de defecte. Însă în mijlocul gândurilor mele negative a apărut o întrebare neașteptată: Oare Iisus vrea să mă iubesc pe mine însămi?

Cu cât am reflectat mai mult la această întrebare, cu atât mai sigură eram că Iisus vrea să mă iubesc pe mine însămi. De ce? Pentru că eram copilul Lui, pe care El îl iubea și pentru care și‑a dat și viața.3 Pentru că eram creația Lui, formată într‑un mod unic și minunat după imaginea Sa.4 El îmi cunoaște toate greșelile și eșecurile,5 totuși se bucură de viața mea,6 apreciază calitățile și personalitatea mea și vede în mine un potențial nelimitat.7 El mă iubește așa cum sunt. Mi‑am dat seama că El dorește ca eu să mă văd așa cum mă vede El, să‑mi schimb părerea critică despre mine în acceptare și grijă și să mă iubesc pe mine însămi.

Cu cât am mai mult o iubire și un respect sănătos pentru mine însămi, cu atât mai mult îi voi iubi pe alții. Iubirea de sine despre care se face referire în Biblie nu este o iubire îngâmfată, narcisistă, care se concentrează asupra persoanei în sine excluzându‑i pe ceilalți. Ci este o iubire sinceră și vindecătoare, un respect de sine datorat faptului că suntem imaginea lui Dumnezeu, că am fost iertați de păcate și adoptați ca  și copii ai lui Dumnezeu. Astfel dobândim o mulțumire și o liniște interioară, bunătate și generozitate exterioară și recunoștință și devoțiune față de divinitate.

Dragostea pentru Dumnezeu, dragostea pentru alții și dragostea de sine, acestea trei ne aduc bucurie deplină și adevărată.

  1. Vezi Luca 10:25-37.
  2. Marcu 12:31
  3. Vezi Efeseni 5:2.
  4. Vezi Psalmul 139:14.
  5. Vezi Psalmul 139:1.
  6. Vezi Tefania 3:17.
  7. Vezi Ieremia 29:11.