Inima unui erou

Îmi amintesc că în copilărie am memorat Evrei 11, în care se menționează și câteva moduri înfiorătoare de a muri: „au fost uciși cu pietre, tăiați în două cu fierăstrăul, chinuiți, au murit uciși de sabie, au pribegit îmbrăcați cu cojoace și în piei de capre, lipsiți de toate, prigoniți, munciți – ei, de care lumea nu era vrednică – au rătăcit prin pustiuri, prin munți, prin peșteri și prin crăpăturile pământului”.1

Atunci m‑am gândit cât de mult doare când mori. Eu eram cam sensibil la durere și atunci am încercat să apreciez care era metoda cea mai puțin dureroasă de a muri – fiindcă aș fi ales‑o pe aceea. Vezi tu, nu aș fi vrut să‑L fac de rușine pe Dumnezeu cu lașitatea mea.

Acum mă amuz de îngrijorările mele copilărești. Mi‑am dat seama că adevărata problemă era lipsa mea de curaj. Însă zilele trecute scriam un articol și am căutat definiția cuvântului curaj. „Curaj”, scris în franceză „courage”, provine din cuvântul francez „coeur” care înseamnă inimă. Un dicționar de etimologie spune că, inițial, cuvântul francez „courage” însemna „inimă, sentimentele interioare, stăpânire de sine”. În engleza vorbită până în secolul 15, cuvântul „curaj” se folosea cu un înțeles mai larg, pentru „ce este în mintea sau în gândurile persoanei”, de aici „vitejia”, dar și pentru „furie, mândrie, încredere, vigoare” sau orice alt fel de sentiment.2 Azi curajul este definit ca „tărie mentală sau de caracter pentru a te aventura, a persevera și a face față primejdiei, temerilor sau dificultăților”.3

În Biblie există nenumărate povești despre bărbați și femei care au făcut lucruri curajoase. Evrei 11 îi enumeră pe mulți dintre aceștia. „Și ce voi mai zice? Căci nu mi‑ar ajunge vremea dacă aș vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel și de prooroci! Prin credință au cucerit ei împărății, au făcut dreptate, au căpătat făgăduințe, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișul sabiei, s‑au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oștirile vrăjmașe”.4

Gândindu‑mă la acești oameni curajoși menționați în acest capitol, încep să înțeleg mai bine originea cuvântului „curaj” – faptul că inimile acestor oameni erau în locul potrivit. Acești oameni aveau ceva minunat în comun – sursa curajului lor.

În Biblie se povestește și despre trei băieți evrei curajoși cărora li s‑a spus să venereze o statuie din aur, altfel vor fi aruncați în cuptorul încins. Acești băieți au refuzat și au rămas neclintiți în decizia lor. Biblia menționează ceea ce ei au crezut, probabil, că vor fi ultimele lor cuvinte:

„Noi n‑avem nevoie să‑ți răspundem [adresându‑se împăratului Nebucadnețar] la cele de mai sus. Iată, Dumnezeul nostru căruia Îi slujim poate să ne scoată din cuptorul aprins, și ne va scoate din mâna ta, împărate. Și chiar de nu ne va scoate, să știi, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi și nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l‑ai înălțat!”.5

Eu citesc despre toate acestea în confortul casei mele, despărțit de mii de ani de situație – însă tăria credinței lor răsună și acum clar în cuvintele lor. Ei nu încearcă deloc să negocieze nimic mai puțin periculos și mortal. Dar pentru un asemenea curaj cred că trebuie să privim puțin în urmă. Nu cred că părinții lor le‑au spus vreodată: „Într‑o bună zi veți fi aduși în fața unui rege fioros și a unui cuptor aprins și veți fi puși să alegeți între viața voastră și închinarea la idol. Atunci să vă amintiți să alegeți cuptorul”.

Însă, cred că le‑au spus fiilor lor ceva de genul: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta”.6 Și „Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el și stă la adăpost”.7

Părinții lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego nu aveau de unde să știe ce le rezervă viitorul, sau când și cum vor avea nevoie băieții lor să fie curajoși. Dar ceea ce depindea de ei era ceea ce puneau în inimile copiilor lor. „Păzește‑ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții”.8

Poate că noi nu suntem înconjurați de situații atât de periculoase sau de dificile, dar cu toții trecem prin momente mai grele din punct de vedere emoțional sau mintal, și vom avea nevoie de curaj moral – hotărârea de a face ceea ce știm că este corect. Iar eu cred că ceea ce facem în asemenea momente provine din ceva foarte simplu. Tăria curajului nostru este dată de ceea ce am acumulat în inimile noastre.

Tuturor le plac poveștile cu eroi. Însă în viața reală nu hotărâm noi dacă vom avea parte de un moment eroic sau nu – dacă vom avea ocazia să ajutăm pe cineva, sau să salvăm într‑un fel sau altul ziua – însă depinde de noi ceea ce punem în inimile noastre. În felul acesta putem să ne pregătim pentru aceste momente cruciale din viață, cât și pentru momentele de zi cu zi care necesită curaj.

  1. Evrei 11:37-38
  2. http://www.etymonline.com/index.php?term=courage
  3. http://www.merriam-webster.com/dictionary/courage?show=0&t=1305771775
  4. Evrei 11:32-34
  5. Daniel 3:16-18
  6. Deuteronom 6:5
  7. Proverbe 18:10
  8. Proverbe 4:23