Într-un fel, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, suntem cu toţii ca nişte lucrări în curs de execuţie. El a început bine multe „proiecte”, chiar perfecte în felul lor, dar care nu sunt complete. Din fericire pentru noi, Maestrul nu încetează în a lucra la creaţia Sa – ne modelează, ne dăltuieşte, ne lustruieşte ca să progresăm şi să ne apropiem de El.
Iată aici cinci modalităţi prin care putem progresa în relaţia noastră cu Tatăl nostru ceresc.
- Implică-L pe Dumnezeu în luarea deciziilor. De când suntem mici învăţăm prin călăuzirea părintească. Tot astfel, creştem spiritual când învăţăm să urmăm călăuzirea Tatălui nostru, când venim la El în rugăciune şi punem în practică, în deciziile noastre, principiile spirituale din Cuvântul Său. 1
- Exersează-ţi credinţa. Tot aşa cum învăţăm din experienţă – suferind consecinţa deciziilor greşile sau bucurându-ne de răsplăţile alegerilor corecte – creştem spiritual atunci când credinţa noastră este încercată şi când ajungem să vedem că ea este soluţia la problemele vieţii. 2
- Dăruieşte din tine însuţi. Atunci când uităm de noi înşine şi ne concentrăm asupra nevoilor altora, încercând să-i facem fericiţi, Dumnezeu ne poate folosi, ca prin noi să-şi exprime dragostea Lui pentru oameni. Şi, pe măsură ce revărsăm din noi, Dumnezeu revarsă asupra noastră. „Unul care dă cu mâna largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decât să sărăcească. Sufletul binefăcător va fi săturat”. 3
- Recunoaşte-ţi punctele slabe şi încearcă să te schimbi. Nu există persoană care să nu poată îmbunătăţi ceva în viaţa sa. „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu”. 4 Nu este greu de acceptat în termeni generali că suntem imperfecţi. Este mai greu când trecem la detalii despre greşelile sau slăbiciunile noastre. Este umilitor să recunoaştem când greşim, chiar şi numai faţă de noi înşine şi de Dumnezeu. Dar dacă o facem revenim pe drumul progresului spiritual. 5
- Acceptă noile provocări. Face parte din firea umană, mai ales odată cu îmbătrânirea, să spunem: „Aşa sunt eu” sau „Pot face asta, dar nu şi asta” însă această atitudine ne poate opri creşterea emoţională. Nu putem progresa decât dacă mergem înainte şi mergem înainte atunci când îmbrăţişăm noile provocări ale vieţii.