Eram prinsă în traficul aglomerat al orașului. Șirurile nesfârșite de mașini, camioane și autobuze avansau cu viteza melcului, în timp ce eram întrecuți chiar și de pietoni, iar motocicliștii și bicicliștii făceau slalom printre mașini. Aerul poluat era greu de la fumul de eșapament și îmi dădea o senzație de rău la stomac. Cu toată nerăbdarea mea am observat, pe marginea drumului nepavat și plin de nămol de la o ploaie recentă, printre vânzătorii ambulanți de bunuri de mâna-doua sau de fructe și de legume, că era și un băiat olog cerșetor, nu mai mare de șapte ani, cu mâna întinsă.

Banda de trafic de lângă mine era cea mai aproape de marginea drumului și acolo era o căruță mică trasă de un bărbat cu pantaloni uzați, tricou rupt și pantofi nămoliți. Fața îi era tensionată și plină de sudoare, iar mușchii i se încordau când se chinuia să manevreze căruța grea, plină cu saci de cartofi.

Atunci ochii băiatului olog și al bărbatului s‑au întâlnit, iar el s‑a oprit, s‑a căutat în buzunar și a scos un bănuț pe care l‑a pus în mâna întinsă a băiatului. Fața băiatului se lumină cu un zâmbet minunat și strigă cu bucurie: „Mulțumesc, domnule. Dumnezeu să te binecuvânteze”.

Mi‑am amintit atunci de exemplul pe care ni l‑a dat Iisus când s‑a ocupat de nevoiași, de șchiopi și de orbi. În seara aceea m‑am rugat să pot fi și eu mâinile și picioarele lui Dumnezeu pentru cei în nevoie, să fiu pregătită „la timp și nelatimp” 1 să fiu El pentru alții.

Nu după mult timp am avut ocazia să‑mi pun în practică această rugăciune. Când fiica mea era la maternitate și aproape să nască al treilea copil, era o femeie în patul de lângă ea, în spatele perdelei despărțitoare, care părea să aibă dificultăți cu durerile nașterii.

Nu o cunoșteam dar am simțit să merg la ea și să mă ofer să o ajut. Eu am participat la multe nașteri ca moașă și m‑am oferit să o ajut cu respirația. Femeia m‑a prins strâns de mână și curând a reușit să îmi urmeze instrucțiunile de respirație și să se relaxeze între contracții. „Ești un înger” a șoptit gâfâind după o repriză puternică de contracții.

„Nu sunt un înger” i‑am răspuns „dar încerc să urmez ceea ce Dumnezeu îmi arată”.

  1. 2 Timotei 4:2