Lacul de lângă casa mea este o privelişte liniştită, contemplativă, perfectă pentru momentele de meditaţie. Într-o zi, când treceam printr-un moment mai dificil în viaţă, m-am aşezat pe ponton ca să citesc, cu un sentiment de singurătate şi cu nevoia de răspunsuri – sau cel puţin de un semn al prezenţei lui Dumnezeu, ceva care să mă reasigure că mâna Lui este asupra vieţii mele. Dar parcă nimic nu venea, aşa că m-am pornit spre casă, oarecum dezamăgită.

Dintr-o dată am auzit un gâgâit puternic. O gâscă singuratică a zburat foarte jos şi a aterizat graţios în mijlocul lacului.

Ce ciudat că este singură, m-am gândit eu. Gâştele zboară de obicei în cârduri atunci când migrează. M-am oprit să privesc gâsca solitară. Părea din ce în ce mai neliniştită şi a început să înoate tot mai repede, în cercuri mici. Gâgâia şi mai afectată. Am privit-o câteva minute gâgâind şi înotând nervoasă, apoi mi-am continuat drumul spre casă, afundată în gândurile mele.

Pe drum, am trecut podul de peste râul ce se varsă în lac şi, spre surprinderea mea, am văzut alte cinci gâşte ascunse sub nişte arbori. Se pare că cea singură de pe lac făcea parte din cârdul lor dar a încercat să meargă singură o vreme. Mă întrebam ce vor face celelalte gâşte.

Dintr-o dată celelalte gâşte s-au întors în direcţia prietenului lor şi au început să gâgâie cât de tare puteau, întinzându-şi capetele înainte. Cu această chemare de reasigurare, s-au pornit toate în zbor să îşi ajute şi să-şi aline tovarăşa rătăcitoare. Au aterizat lângă gâsca singură şi au început să înoate pe lângă ea, gâgâind cu tonalităţi mai uşoare.

Şi dintr-o dată mi-am dat seama ce puteam învăţa şi eu din asta: nu puteam vedea alinarea sau grija lui Dumnezeu din acea zi, tot aşa cum nici gâsca singuratică nu le putea vedea pe celelalte gâşte, însă ele erau acolo, pregătite şi dispuse să o ajute atunci când le chema în ajutor.

De ce să mă mire că Dumnezeu nu mă salvează imediat? Poate că aşteaptă să învăţ vreo lecţie sau să-mi văd greşelile. Însă El este tot timpul alături de mine, fie că Îi simt sau nu prezenţa. Iar când Îl chem, nu va ezita să fie cu mine.