Evrei 13:2 ne spune: „Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea au găzduit, fără să ştie, pe îngeri”.
Ştiam de copil versetul acesta şi îmi amintesc că îmi imaginam că oamenii din jurul meu erau îngeri deghizaţi, ceea ce mă motiva să încerc să mă port frumos în majoritatea cazurilor. Din păcate, pe măsură ce am crescut era mai uşor să par dură la exterior şi să-i ţin pe oameni la distanţă,
Însă când aveam 17 ani am avut o experienţă interesantă care a adus la viaţă acest verset şi altele despre bunătate. În acea perioadă familia mea locuia în Taiwan şi eu aveam programare la spital. Trebuia să mă întâlnesc cu tata ca să mă ajute să-mi traducă deoarece eu nu învăţasem atât de bine limba chineză ca să înţeleg termenii medicali. Dar el întârzia şi mi-am dat seama că va trebui să mă descurc fără el, ceea ce era foarte intimidant pentru mine.
În timp ce mă chinuiam să completez un formular în chineză un tânăr care vorbea fluent engleza m-a întrebat dacă am nevoie de ajutor. Eram obosită şi stresată şi am reacţionat puţin deranjată şi distantă – însă aveam nevoie de ajutor, aşa că am acceptat, nerecunoscătoare.
După ce am terminat cu formularele tânărul m-a ajutat să găsesc etajul şi sala de aşteptare pentru programarea mea. Odată ce tânărul a plecat m-am simţit uşurată şi l-am sunat pe tata să-i spun unde să mă găsească, însă el tot nu a ajuns până să îmi vină mie rândul. Am intrat în cabinetul doctorului şi am întrebat dacă vorbeşte engleza, dar nu vorbea.
Mai frustrată ca niciodată eram pe cale să plec când uşa s-a deschis şi a apărut acelaşi tânăr, neanunţat, şi s-a oferit să traducă pentru mine. Ştiam că ar fi trebuit să fiu recunoscătoare dar nu-mi puteam ascunde iritarea faţă de întreaga situaţie.
În sfârşit vizita s-a încheiat. „Ar fi mai bine să stau cu tine până apare tatăl tău, în caz că mai ai nevoie de ajutorul meu”, mi-a spus tânărul când ieşeam din cabinet. În loc să fac conversaţie cu el eu stăteam tăcută cu mâinile încrucişate.
Când a apărut tata a intrat foarte uşor în vorbă cu tânărul şi la plecare şi-au strâns mâna. Mi-am întins şi eu mâna însă tânărul s-a dat în spate şi şi-a ridicat mâinile. „Nu, nu, sunt doar bucuros că am putut ajuta”, a spus el.
În drum spre casă am avut suficient timp ca să regret atitudinea mea. De ce am fost aşa de nepoliticoasă cu el? N-a fost vina lui că tata nu era acolo să mă ajute şi a fost de fapt foarte frumos din partea lui că s-a implicat. Mi-am dat seama atunci că dacă el chiar fusese un înger atunci cu siguranţă că nu am fost amabilă cu el. În următoarele zile m-am gândit mult la întâmplarea aceasta – nu atât ca să decid dacă fusese un înger sau nu, ci mai degrabă la modul general cum îi tratez eu pe oameni.
Vezi tu, nu contează dacă acel tânăr a fost sau nu un înger. Acest eveniment m-a ajutat să-mi amintesc că fiecare om merită să fie tratat cu bunătate şi cu respect indiferent cine este sau cum se simt. În cazul meu tânărul s-a abătut din drumul lui ca să mă ajute iar eu l-am răsplătit cu răceală şi rezervare. Nici măcar nu l-am întrebat cum îl cheamă.
Cât m-ar fi costat să fiu bună şi să-i arăt recunoştinţă, aşa cum ar fi făcut Iisus? Poate că doar puţin din mândria mea.
Sper să mă mai întâlnesc cu acest tânăr ca să pot să-mi cer scuze şi să-i spun cât de rău îmi pare pentru modul cum m-am comportat; însă de cele mai multe ori nu ni se dă o a doua şansă, cum nu mi s-ar da nici mie. Ce aş putea totuşi face este să las acea întâmplare să mă schimbe, astfel încât data viitoare, cu o altă persoană, într-o altă situaţie, să mă comport mai bine.
Chiar dacă alţii sunt nepoliticoşi şi chiar grosolani, ceea ce nu a fost cazul în situaţia mea, Cuvântul lui Dumnezeu ne sfătuieşte să „[ne îmbrăcăm] cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare” 1 în interacţiunea noastră cu ceilalţi. Bunătatea noastră faţă de alţii nu ar trebui să depindă de modul cum ne tratează ei pe noi.
De mult nu mai caut îngeri deghizaţi (deşi ar fi distractiv să ştim dacă am întâlnit vreunul sau nu!), în schimb mă concentrez să încerc să urmez exemplul lui Iisus de a fi pregătită să fac bine, de a nu vorbi urât de nimeni, de a fi prietenoasă şi atentă şi întotdeauna amabilă cu toţi 2 – fie că sunt îngeri sau nu.